Author Topic: Bucuresti - Cris - 25 ani  (Read 4037 times)

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Bucuresti - Cris - 25 ani
« on: July 29, 2012, 12:17:51 AM »
Desi e primul post nu am sa incep cu inceputul. Asa sunt eu mai intortochiat uneori,mai dificil.

O sa las povestea cu inceputul antrenamentelor si cu prima intalnire a mea cu parkour`ul pentru viitoarele posturi.

Am sa incep totusi cu accidentarea de la genunchi. Este putin dificl sa`mi structurez gandurile,sunt atatea chestii de spus incat imi vine sa las topicu balta.Ei bine n`am sa fac asta pentru ca asa simt. Simt ca trebuie sa continui povestea desi e cum spuneam dificil sa ma organizez. Parca cu cat imi definesc niste limite de plecare parca cu atat imi dau seama ca defapt povestea se intinde ceva mai din spate.

Cert este ca prin primavara acestui an,la unul din antrenamentele mele care dupa cum stiti sau nu ?! nu se bazeaza doar pe parkour,m`am accidentat grozav se pare la unul din genunchi. Am facut o ronda salt si am avut un reflex prost de a face X-out(pentr cei ce nu stiu o lovitura din ambele picioare ) insa nu cand eram cu capu in jos si evident cu piciorele in sus ci cand pur si simplu trebuia sa aterizez si sa amortizez. Si na..astfel m`am trezit ca tot socu mi`a intrat in genunchiu stang.

Acum eu fiind de fel o persoana optimista am zis bai bine ca am patit`o doar atat..bine ca am fost totusi antrenat si nu m`am trezit cu vreo ruptura de ligamente.

Am facut tot felul de teste,am luat pastile unguente dar durerea nu a trecut de tot. Sa tot fie 7 luni de prb,nasol nu? Ei bine am considerat ca lucrurile nu se opresc aici. Inca mi se pare a fii un mic impediment. Sunt atat de motivat incat mi`am zis ca daca printr`un caz nefericit o sa patesc ceva la picioare o sa ma vedeti sarind in maini mai rau ca spuneti voi unu.

Cum ziceam ,am tinut tot felul de fase si nebunii de m`am plictisit,mi s`a iritat si pielea din jurul genuchiului. Ajunsesem sa nu o mai suport :D. Am zis bai frate nu are rost sa mai stau in conditiile astea si acum o luna am facut un RMN. Bine eu as fii vrut sa`l fac mai repede dar cand te duci la medic ..astia iti recomanda RMN doar in ultimul caz in care toate celelalte tratamente nu au succes. Plm ,am facut si RMNul m`a dus cam 4,5 mil numa stiu exact..cu o mica reducere ,wtf la banii astia nu s`a simtit deloc.

Spre suprinderea mea,fericirea mea nu stiu exact,rezultatele rmn`ului au fost cat de cat de ok.Poate prea ok ... totul era in regula:

Quote
"oasele ce compun articulatia genunchiului prezinta configuratie si pozitie normala.
Fara anomalii de semnal la nivelul maduvei osoase.
Cartilajele patelare ale condililor femurali si ail platoului tibial prezinta grosimi si semnal in limite normale.
Meniscurile intern si exter ale genunchiului stang prezinta configuratie,semanl si pozitie in limite normale.
Ligamentele incrautisate si cele colaterale apar intacte,de dimensiuni si semnal caracteristic.

Concluzii:

Aspect IRM nativ al genunchiului stang in limite normale"


WTFFFF cum plm sa fie totu in regula cand pe mine inca ma doare?!?! Sa mor acolo cum ziceam,dar eram si fericit ca nu era nevoie sa fac vreo operatie,ca nu aveam vreo fisura de ligament.

SO in aceste 7 luni am fost mai putin activ din punct de vedere al antrenamentelor. Mi`a fost frica sa nu fac mai mult rau si am stat mai chill. Oricum au fost multe antrenamente cu durere incat stau si ma gandesc cum este sa nu te doara ceva. Lol ce trist am ajuns itnr`un fel,de la un kkt care nici macar nu este important pentru mine.Anyway..i have to suffer. Platesc pentru greselile mele,macar sunt constient si nu o sa se mai repete.

Una peste alta nu a fost singura problema faza cu genunchiu,am mai avut cam o luna de pauza in care nu am facut mai deloc nici partea superioara. Tot la fel,de la suprasolicitare mi`am dereglat una din incheieturi si aveam cumva un junghi la ridicari si in general cand o solicitam.

Ati observat ca uneori cand esti accidentat la partea inferioara a corpului aveti tendinta sa trageti mai tare la cea superioara parca sa compensati ? Trebuie moderatie frate si desi stiu asta uneori parca sunt teleghidat si gandesc ca toata lumea.

In fine ,savarina ma`si...totu e trecator oricat de rau ar fii.O sa vina momentu in care o sa fiu ok 110 % 200% dc nu ca asa vreau eu si numai la el ma gandesc. ASta ma face mereu sa trec peste orice.

Ne vedem maine cu o continuare.
« Last Edit: August 13, 2013, 05:30:23 PM by Cris »
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #1 on: July 29, 2012, 12:18:27 AM »
Da,ar fii trebuit sa continui povestea ..dar fac o paranteza mica,medie,mare nu stiu voi vedea cat voi scrie. Imi plac parantezele nu imi fac planuri de inainte asa ca damn..cineva sa ma opreasca.

Acum cateva clipe am primit un mesaj pe forum.Danny ma ruga sa detaliez un antrenament de conditionare so asta voi urma sa fac in randurile ce urmeaza.

Un pic obosit dupa ultimele 2 saptamani de antrenamente prin casa,astazi am decis sa ies putin sa iau o gura de aer.Bine mai iesisem si acum vreo 2 zile,dar probabil ca o sa revin si cu povestea asta curand.

N`am fost la facultate azi,am avut un test destul de important dar pur si simplu nu mi`a stat capu la invatat zilele astea. Putin stresat pe motivu asta am zis sa ies sa ma antrenez putin la echilibru. Momentan pe asta as fii vrut sa ma bazez avand in vedere ca am o intindere la coapsa in curs de vindecare ( alta poveste pe care sigur o s`o scriu pe aici pe undeva,candva,pff) si mai vechea problema cu genuchiu care din cate observ este cam la 80% din vindecare.

Cu putin timp inainte sa plec ,un alt amic ma introduce intr`o discutie,facultate,antrenamente so on. Stiind ca este inca la inceput tipu,ii propun sa iasa la un mic antrenament la mitropolie.Acolo dupa cum stiti este o mare bara de care te poti ajuta facand o multime de exercitii de intretinere.
Observam amandoi ca vremea nu este intocmai din cea mai buna,incepuse sa ploua decidem sa ne facem antrenamentu undeva mai aproape de noi.De ce nu in politehnica. Sunt si pe acolo ceva bare destul de lungi dar parca putin prea fixe..(as fii preferat sa fie putin mai dificil,sa se miste cumva)Anyway mi`am zis ca daca traseul e bun oricum am sa mi`l fac eu mai complicat.

De altfel cam asta fac eu in Bucuresti..imi complic lucrurile ca sa pot evolua..pe aici momentan sunt doar cateva miscari care trebuie sa le depasesc in rest the same old thing.

Ajunsi la locul cu pricina in Poli,incep prin a ma relaxa putin..trag cateva vorbe in timp ce tipu respectiv cuvincios isi incepe incalzirea. Ma uit prin imprejurimi..atmosfera e cam cenusie,cam inorat,copacii cu un verde cam murdar deloc stralucitor,iar arhitectura este de`a dreptu ciudata.E parca prea liniste pentru firea mea turbata.

Am preferat sa nu ma bag la incalzire din simplul motiv ca nu as fii rezistat sa nu ma catar eu pe undeva,sa nu fac eu ceva mai mult decat trebuie.Uneori trebuie sa mai iei si pauza...god damn it.Si din vorba in vorba stand pe bara in echilibru si vorbind cu tipu respectiv pe nume Luca..wtf ce tot atata intuneric,ma trezesc ca sar usor aproape de el si incep prin a`mi rotii gleznele.Apropiat de noi,adica in spatele nostru era un perete al unei cladiri,care avea o suprafata iesita numa buna sa stai cu varfurile picioarelor pe ea.Fara sa`mi dau seama m`am suit instinctiv pe marginea asta si mi`am continuat discutia cu Luca.
Marginea respectiva se intinde pe toata suprafata cladirii asa ca m`am trezit mergand pe ea(are cam 7-10 cm).Cateva minute pur si simplu am stat sa ma adaptez si am incercat sa merg pe aceasta margine folosindu`mi cat mai putina energie si ajutandu`ma cat mai mult de echilibru.
Langa aceasta cladire se afla niste scari care se urca in spirala pana la capatul de sus al cladirii.



Na,ca am gasit si o poza. Am combinat acest mers pe acea margine,bineinteles dupa cateva minute de adaptare mi`am gasit un punct sub scara,adica o bordura care i se vedea doar forma si am sarit acolo.Am repetat procesu pret de cateva minute pana am zis sa continui cu o miscare de tehnica. Nimic precis doar o alta saritura peste marginea de la baza scarilor dar scopul final era sa aterizez in continuarea bordurii.

In timp ce mergeam pe aceasta margine am incercat sa ma gandesc doar la locul in care trebuie sa ajung si sa`mi las corpu sa se miste cat mai relaxat si sa faca tot ce ii se potriveste in momentu respectiv.(sa nu pun prea multa presiune pe coapsa)si am reusit ,abia dupa ce am vazut metoda lui Luca mi`am dat seama de chestiile bune pe care le faceam. Am incercat apoi constient sa ma misc exact cum ma miscam din instinct dar nu mi`a reusit la fel de bine..se vedea ca le gandesc,imi pierdusem flowul.
So un sfat bun,incercati sa va miscati cum ii este mai usor corpului..dar fara viteza,trebuie sa intelegeti cum merg lucrurile si de ce.

Am continuat apoi cu un mers in echilibru.



Asta este locul,iar bara se intinde pe toata lungimea locului apoi se vede undeva in spatele poze cum intra in peretele cladirii pe care am tot exersat eu sa merg.
Bun si dupa 2 ture de inceput de mers in echilibru,am combinat partea asta de mers cu cea precedenta.Am variat modu de mers pe bara,de la rapid la incet,la stat pe loc pana la piruete si mers cu spatele.Am avut chiar si o saritura de precizie de pe o bara care intra perpendicular in alta.

Am ajuns la 4,la locatie,acum era cam 5 juma se lasase deja seara,lucrurile incepeau sa se complice..studentii misunau din ce in ce mai mult pe strada si mie personal imi atrageau atentia.A fost cam stresant,mi`au scazut viteza de mers dar cel putin nu m`au facut sa cad de pe bara.Apropo..intentionat am incercat sa imi distrag sigur atentia..si sa merg uitandu`ma la oamenii care mergeau pe strada. A fost cam dificil dar cred ca deja incepusem sa ma obisnuiesc si cu asta.

Spre final cand am considerat ca sunt deja obisnuit cu locu si cu tot am incercat sa vad cat de rapid pot fii sa fac tot traseul ,mersu in echilibru pe bara apoi pe langa perete si celelalte miscari de tehnica pe langa asta(o saritura de precizie si apoi un vault peste marginea de beton cu precizie pe bordura ce se continua)Am incercat decat odata 54 de secunde mi`a luat. Sunt curios care o sa fie timpul cu care o sa termin data viitoare traseul.

Astazi desi imi propusesem sa fac jumatate de ora de antrenament ,am ajuns la aproape 2 ore. Am tinut cont de cum m`am simtit si mereu cand am simtit o durere facand un exercitiu ori am incetat in la mai face ori am schimbat cumva ecuatia in asa fel incat sa numai simt nici o durere.

O zii simpla dar eficienta pot spune. Mi`a fost dor de asta.
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #2 on: July 29, 2012, 12:18:47 AM »
Spuneam ca o sa vorbesc despre intinderea mea la coapsa. Da nasoala treaba,una din rarele dureri mai puternice pe care le`am simtit in toata viata mea. Am avut si fracturi si entorse si mama lor ,bine care mai decare de prin alte locuri(fotbal sau alte sporturi care se considera a fii foarte sigure)dar intinderea asta poate ca este si ultima patanie dar a fost de`a dreptu groaznica.

Povestea a inceput in felul urmator,la inceputul lunii octombrie am plecat intr`un turneu prin tara(in mare parte ardeal) in care s`au promovat tot felul de activitati urbane. Ca a fost vorba de beatbox,trial,streetdance,breackdance pana la urma nu a contat asa tare daca stau sa ma gandesc. Scopul evident ca nu a fost cel de "promovare al culturii urbane" cum as fii crezut ci mai degraba unu politic.In fine chestiile astea politice nu`si au locul aici asa ca am sa o las balta.

Am plecat cu gandu ca o sa pot vizita o multime de orase in care nu as fii ajuns prea curand. Am zis ca daca o sa merg cu inca 40 de tipi si tipe o sa fie distractie. Bine nu ma plang de asta..au fost din belsug ,poate mai mult decat m`as fii asteptat.
Cu ocazia asta poate va si raspund la intrebarea de ce nu am fost prezent pe forum in ultima perioada.

In caravana asta,numita "caravana rosie" am facut in mare parte salturi. Nu e ceva la care ma antrenez in mod deosebit si nici ceva la care progresez prea tare insa ceea ce stiu le fac cu placere si cu lejeritate.
Au fost zile si zile in care lucrurile nu au mers asa cum ar fii trbuit. Mereu a existat din partea organizatorilor un stres ca lucrurile nu merg bine ca nu ne dam interesu etc.
Una peste alta a fost frumos dar nu stiu daca asta e viata care mi`o doresc. Am cosinderat ca poate fii un pas in a ma dezvolta eu ca om si ca merita sa incerc sa nu traiesc apoi cu regretul ca nu l`am facut.

Va spuns sincer ca nu de putine ori m`am trezit pe ganduri. Ma gandeam la simplele mele antrenamente,imi doream sa fiu singur si sa pot sa alerg.Ma gandesc acum ca a fost un compromis pe care intr`o anume situatie nu l`as mai face.Nu intru in detalii pentru ca nu vreau sa fiu inteles gresit.

Bun acum referitor la accidentarea mea. Cum spuneam mai sus noi cei cu salturile,freerunnnerii cum ne spuneau oamenii sau parcuristii..,am fost foarte stresati pe tema ca nu ne dam interesu. In subconstient mi`a ramas aceasta informatie si probabil am vrut sa demonstrez ca nu este asa. Va spuns si voua,incercati sa invatati sa spuneti NU. Mereu ganditi`va la siguranta voastra. Fuck it..as da timpul inapoi dar nu se poate.

Era o zii ploioasa iar la show erau si cei ce investisera in proiect. In mod normal pe zile de ploaie nu se facea dar cum showul era in plina desfasurare s`au decis cu continuarea lui.
Cand a venit randul nostru al salturilor evident ca am fost dezavantajati.Am incercat un o randunica dar la desprindere mi`a alunecat grav picioru si m`am trezit facand o pirueta. Uneori trebuie sa mai joci si teatru.Am dat cateva salturi laterale si apoi in euforia aia si din obligatie am zis sa intru in spagat. Nu m`am gandit ca este foarte alunecos si ca nu o sa ma pot oprii. Si asta am facut..imediat ce am intrat in spagat nu m`am mai putut oprii si m`am trezit atingand cu cojonesurile de asfalt. Pentru o clipa timpul s`a oprit si un flash mi`a trecut prin minte. Exact ca in documentarele de pe discovery in care cu rosu ti se prezinta o leziune la un muschi.Am simtit exact cum se rupe muschiu. Spre norocul meu nu a fost asa. Am avut o mare vanataie care a tinut o saptamana probabil poate putin mai mult dar am scapat de cei mai rau.

Fiind o fire optimista cum probabil v`ati dat seama am fost fericit ca nu am patit`o mai rau.Mi`am pus apoi intrebarea,oare daca nu as fii fost la fel de antrenat corpul meu ar mai fii rezistat la un asemenea stres?

Intinderea aceasta nebuna a avut loc cu o sapt inainte sa ma intorc acas..deci am avut timp sa ma gandesc la multe in perioada aia.
De un lucru sunt sigur NU TREBUIE SA VA SIMTITI OBLIGATI NICIODATA SA FACETI CEVA. Asta se intampla cand vrei sa demonstrezi ceva. Fiti rationali si invatati sa va stapaniti emotiile.

Si apropo..din cate de frumoase par evenimentele acestea din exterior pe atat de urate sunt din interior. Daca va place libertatea in miscare,daca dupa ea fugiti fiti siguri ca nu de asta o sa aveti parte in aceste evenimente organizate.


Apropo wutang..piesa aia este una din preferatele mele,recomand tuturor,e foarte chill. Imi chioraia metele cand o aud..cred ca e dragoste :X
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #3 on: July 29, 2012, 12:19:07 AM »
Totul incepea asa misto :X . Incepusem cu un gand apoi cu o lunga discutie pana pe la 3,4 cu robitza. La cat de motivat eram imi venea sa ies din casa la ora aia si sa incep sa ma antrenez. La nimic,pur si simplu sa ma misc,sa depun efort sa simt durerea aia in muschi,oboseala si celelalte greutati.Asta este ghinionul cand locuiesti cu parintii, nu poti oricand sa faci ceea ce vrei. Vreau sa cred ca daca as fii fost singur as fii avut tupeu sa ies. Toate la timpul lor insa. Avem rabdare nu e panica.

Cum ziceam mare chef,ca nici nu am putut sa dorm bine,m`am invartit in pat ca dracii aia mari. M`am trezit oarecum perfect,vreme buna,caldura,soare totu era fain. Si cum ma simteam bine si totul era perfect am inceput in a ma pregatii de antrenamente. M`am spalat incet pe fata si pe dinti in ideea de a nu uita vreo pata parca pe undeva. Am tras niste haine pe mine ca de antrenament,jerpelite dar wtf numai conta ieseam la antrenament.

Am alergat de acasa pana la statia de tramvai cam 5 minute in ideea de a`mi incalzii putin corpu si de a simtii cumva eventualele probleme. Cum era normal o durere undeva sub fesa stanga de la saracia aia de intindere. Se parea ca nu mi`a trecut si inca o mica intepatura la genunchi..asta da prb veche. Bine n`am disperat dar incep sa ma oftic ca trebuie sa ma antrenez cu micile astea dureri.

Astazi am avut ca loc de antrenament parcul eroilor..am zis sa mai schimbam si sa mai tragem la forta si tehnica totodata. Nu lucrez foarte des cu barele. Underbaruri si alte ridicari..in mare peretii sunt baza in Bucuresti.

Ei bine am ajuns in parc exact la 14:00. M`a facut sa ma simt chiar bine ca nu am intarziat...nu suport sa intarzii si mai ales ca persoanele cu care ma intalnesc sa intarzie. Acolo erau deja niste baieti nerabdatori sa vada ceva. Cel putin pentru asta venisera...si bine sa mai topaie si ei putin daca le permite corpul.

Am fost oarecum fericit sa vad ca unu dintre ei vrea sa se antreneze in mod special si ca e incepator. Mi`am zis ca trebuie sa`l ajut cat pot de bine. A fost ca un chalange. Am inceput frumos cu o incalzire aproape ca la carte.
M`a surprins sa aud ca se vaita inca de la incalzire si parca mi`a taiat chefu.

Dupa o runda buna de incalzire si de stretching am zis ca na fiind al doilea antrenament al lui sa`l bag pe chestii de baza. Sa lucreze la echilibru..lucru pe care il consider foarte important. Nu de alta dar daca ai un echilibru bun nu depui efort si cum toate miscarile se supun fortei gravitationale e bine sa sti cum sa iti misti corpul cel mai eficient.

Nu vreau sa ma simt mare si important dar totusi m`am simtit jenat sa vad ca ceea ce ii ziceam eu sa faca nu o facea cu placere. Inteleg ca nu sunt sefi in treaba asta..dar cand vii la un antrenament organizat de cineva asteapta`te la informatii din partea aluia. Nu odata am simtit ca ceea ce ii spuneam eu nu avea nici o valoare pentru el. Asa ca dupa cateva exercitii am renunatat in a`l mai sfatui si am vazut ca asa a incetat si antrenamentu pentru el.
Mi`a parut rau sa vad ca nu este receptiv..dar pana la urma nu toti sunt facuti sa asculte. M`am gandit apoi la un lucru..eu cum as reactiona daca unu cu ani grei in spate s`ar oferii sa ma ajute la un antrenament.Mi`am dat seama ca l`as fii ascultat cu mare grija si as fii incercat tot ce mi`ar fii zis mai ales ca fac diferenta intre bine si rau acum. Si atunci mi`am dat seama ca e ok sa`l las singur sa invete..sau sa se opreasca.

Probabil v`a citii ceea ce scriu eu aici,din ceea ce am inteles eu are cont pe forum. Nu o spun aici pentru dintr`un anume motiv..ci pentru ca asa am decis acum pe moment. Am chef de scris...si pentru cei ce nu ma cunosc in general cand am ceva de zis..o zic fara jena. Mai ales daca este o problema. Doar asa se rezolva problemele ,prin comunicare..si daca mai este si maturitate la mijloc prin acceptare.

Una peste alta am continuat antrenamentu..si nu a mai fost asa grozav..nu stiu dc,acum ca scriu stau si ma gandesc mai bine..poate asta a fost motivu pentru care nu m`am simtit prea bine tot restul antrenamentului. Probabil am depus prea mult sentiment in ceea ce incercam sa`i explic si apoi m`am simtit ca oricare alt incepator care incearca sa se faca remarcat.

Nu zic ca nu`mi ieseau nici unele chestii simple si nu intelegeam dc..am fost chiar nervos inauntrul meu. Imi venea cumva sa ma lovesc ..bine la figurat. As fii vrut sa fac ceva sa scurtcircuitez cumva creieru asta.. Si cand ma gandesc cu cate ganduri frumoase plecasem de acas.

Mda..apropo..m`am belit in palma de cat cat m`am balansat pe bara. Am facut o basica fix in mijlocul palmei care cum era si normal s`a spart :D ..o minunatie..care mi`a taiat elanu.

Si uite asa m`am dus eu acas cu nu prea multe realizari ..dar cu intrebari.

E oare bine sa te implici emotional in explicatii ?!?!? E bine sa ajuti pe toti chiar daca acestia nu`si dau interesu..sau ar trebui sa fac si eu cum facea DB..cine merita ajungea sa se antreneze cu el.

Ma mai gandesc......pana una alta maine am o filmare..poate o sa va povestesc despre ea!
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #4 on: July 29, 2012, 12:19:24 AM »
Whaaaaaazzzzup! mda..si uite ca a venit si iarna. A nins,ne`am rupt picioarele ...s`a topit si zapada vine revelionu si uite asa viata se duce.
Funny..imi amintesc de o vorba de`a lu` frate`miu. Dap,am un frate mai mare ca mine cu vreo 4 ani.

"Viata`i grea dar trece"

E un motto care`mi strabate de multe ori materia cenusie si combinat cu "zambeste maine poate fii mai rau" imi conduc viata.
Bine mai sunt si altele dar nu are rost sa intru pe meleagurile astea.

[...]

Moment de cotitura..stau de cateva minute si imi sare minte laaaaaaaa multe multe chestii pe care imi vine sa le scriu. Am sa ma rezum la cateva strigate care`mi tulbura mintea.

Da..azi se pare ca a fost o zii minunata de ce vreti voi. Pentru mine a fost perfecta pentru antrenament. Soarele a stralucit mai tot timpul,temeperatura a fost numai buna de un hanorac. Numai bine sa alergi si sa nu te mai opresti...

Antrenamentu de azi era cumva programat cu o zii inainte deci probabil cineva a vrut sa dispun de toate conditiile ca sa ma distrez. Mda .. oarecum lasand la oparte vechile dureri de care in [?] numai scap odata am mai avut si ceva obstacole de nedepasit. Niste paznici/jandarmi ,norocul meu a fost insa ca am reusit cateva serii de exercitii pentru triceps. Insa eram frustrat ca nu o sa reusesc sa`mi termin programu care il aveam in cap. O fii de la nedormit (vacantaaaaaaaaaaaa \:d/ ) dar eram asa nervos ca imi venea sa`i trosnesc pe paznicii aia. Am apreciat ca mi`au vorbit frumos si m`am tirat prin parc in ideea de a gasit alte elemente de conditionare.

Din una in alta paznicii astia tot veneau,ca acolo nu e bine ca acolo nu e bine..le`am explicat una alta si s`au potolit.

Am observat azi ca imi e dor de antrenamentele alea facute de unul singur cu obiective si realizari.Am observat ca sunt frustrat tare cand ii vad pe ceilalti ca pot face fara sa se planga de vreo durere. Am observat ca intr`un fel am imbatranit../:)
Nu e panica ..nu fug de asta dar deabia astept un antrenament de sa`mi cada carnea dupa mine :X.

Si condinuand noi am ajuns intr`un alt locusor de antrenament undeva pe la academia militara. S`a facut un parculet pentru copii dar este al nabii de misto..de la chestii de forta poti ajunge usor la chestii de tehnica. Poti face chiar un intreg traseu..astazi desi am zis ca trag la conditionare se pare ca m`am trezit la un antrenament full. Am fost mediocru in toate :)) daca ma gandesc la skypici.

Apropo de skypici,el a fost cumva sursa inspiratiei cu privire la antrenamentu de conditionare...bine se mai adauga si durerile de la coapsa si mai nou la genuchi. O sa spuneti ca e veche..da dar intr`un timp ma durea mai incet.

Am zis hai sa incep cu alergari. Mi se par un stres constant si destul de usor de acceptat de picioarele mele. Pe langa ele o sa mai lucrez la ceva ce pana acum consideram ca nu`mi sunt de folos. Abdomenele..vraeu sa vad daca s`a schimbat situatia. Si nu in ultimul rand sa`mi continui seria de flotari  in casa!

Bun,ramasesem la al 2 lea loc ..bai frate,trebuia sa dam de cel mai tampit jandarm. Nu credeam ca sunt oameni atat de prosti si totusi tineri. Bai avea 2 m si nu parea ultimul taran,dar cand a inceput sa faca dezacorduri am zis ca nu`i adevarat. I`am explicat putin in ce consta antrenamentu nostru ..am simtit ca`l plesnesc daca ii dovedesc cat de mult se insala in ceea ce vedea el acolo. Am vrut sa`i dovedesc ca`i mai mult decat miscarea aia simpla de antrenament.
Mda..am esuat ,nu a inteles nimic si ne`am tirat acas.

Una peste alta,daca stau sa ma gandesc antrenamentu de azi mi`a trezit niste ganduri,obiective pentru urmatoarea perioada de timp. Sunt curios daca ma pot tine de treaba.

Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #5 on: July 29, 2012, 12:19:43 AM »
Nu pot sa spun decat ca sunt din ce in ce mai mandru de ceea ce vad la voi. Incepem sa aratam a comunitate si asta nu poate decat sa ma bucure.

Cand spun asta ma gandesc la ultima intamplare care a avut loc cu putin timp inainte de ora 00:00 si anume 31 decembrie.

Am urmarit indeaproape topicul cu flotari pentru ca vroiam sa vad implicare din partea voastra. Aceste antrenamente la nivel national nu fac decat sa intareasca grupu,lucru care ma bucura foarte tare.

Spuneam de acest topic,era 31 decembrie undeva in jurul orei 18:00 poate 19:00,cand lumea este in toi cu ultimele pregatiri. Eram putin dezamagit ca urma sa intram in noul an cu chalangu ala neatins asa ca m`am ambitionat si am zis TREBUIE.
Am vorbit atunci cu mai multi baieti si desi ca noi toti erau ocupati am reusit sa atingem numarul de flotari si chiar sa le depasim. Bine au fost vreo 2 care au refuzat si m`au dezamagit dar who m i to judge.

Am tras de mine atunci si desi eram obosit vroiam cu orice pret sa ating numarul ala. Nu castigam nimic dar pur si simplu nu puteam sa las o treaba neterminata.Desi nu eram 100% ok pentru a trage de mine am continuat si se pare ca am o mica intindere la pectoralul mare si deltoid...undeva in zona aia. Bine nu e mare chestie,as putea sa continui asa dar prefer sa iau cateva zile pauza ca sa`mi revin la cum eram.

Abdomenele astea au venit la ideea lui Octav asa ca am zis ca e tocmai bine. Ma antrenez la unul din obiectivele mele ,abdomenul.

Nu este ceva ce duc lipsa,de cand ma stiu a fost una din zonele mele dezvoltate. Ceea ce am vrut sa vad a fost in ce mod voi reactiona. Si asta va indemn si pe voi sa faceti..nu neaparat cu zona asta ci in general. Fi`ti curiosi ,cercetati,incercati,vedeti ce se intampla (bineinteles,chestii cu cap)
Am observat ca abdomenul meu este obisnuit cu stresul astfel ca am putut sa fac multe abdomene. Inca le simt nesemnificative dar voi continua sa mai trag o perioada,eventual voi schimba si tactica. Rotatii stanga dreapta,apropieri si departari intr`un ritm foarte lent incat sa ma oboseasca. Don`t know..o sa incerc :)

Da si cum spuneam,am trasi in prima zi la ele de m`am julit la noada curului :)) undeva intre fese. Am o chesie pe jos de bambus ca un covoras si am facut pe el.
Asa ca pauza cateva zile si pentru mine. Am incercat cu chestii pe jos apoi dar ustura nebunia asta cand ma ridic si ma cobor.
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #6 on: July 29, 2012, 12:19:59 AM »
Sunt din ce in ce mai constient de cat de solicitanta este aceasta disciplina. Practic o simt la fiecare pas,alergare iesire din casa.

Este o combinatie de durere de muschi,oboseala si junghiuri in oase si ligamente.

Imi place mie viteza si tehnica,sa`i zice eficienta,dar simt acum mai mult ca niciodata ca trebuie sa trag tare.

M-am gandit la un program de care o sa ma tin dupa ce termin sesiunea. In mare o sa se bazeze pe o conditionare care nu o sa implice prea mult partea tehnica.Vreau astfel ca toate durerile pe care le am ,pe ici pe colo,musculare etc sa dispara si totusi sa pot progresa.

Ma gandeam sa lucrez la rezistenta,deci o sa alerg in reprize de 20-25 de minute pentru inceput.Nu sunt obisnuit cu ele dar vrea sa ajung sa alerg in jur de 40 de min

O sa bag si alergari pe scari ,astfel o sa`mi intaresc si gleznele,nu vreau ca in viitorul apropiat sa resimt dureri datorita chestiilor dure pe care am de gand sa le fac.

M-am gandit si la sprinturi...dar inca am prb cu coapsa stanga si nu as face decat sa intarzii vindecarea. Deci astea raman pentru viitorul apropiat.

Cam asta pentru partea de jos

Pentru partea de sus ma gandeam la flotari,tractiuni si abdomene.

Flotari cu deschidere larga pentru piept in mod special,flotari cu bratele pe langa corp pentru triceps ,aici ma gandeam si la niste ridicari la paralele.

O sa mai bag niste flotari in maini pentru spate.

Tractiunile o sa fie atat cu priza in interior si in exterior.

Programul pe zile il aveam facut dar l`am uitat :)) ... O sa ma mai gandesc la el ...acum imi sare gandu la ceva chestii de facultate,sunt in sesiune.
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #7 on: July 29, 2012, 12:20:28 AM »
S-a terminat sesiunea si din nou mi-am schimbat planurile. Am decis sa scap odata de durerea asta la genunchi asa ca m-am bagat la 10 sedinte de fiziotarapie.

Am facut deja 5 sedinte si ma simt mult mai bine.Acum nu stiu daca de pe urma lor sau din cauza faptului ca n`am facut decat un antrenament mai serios in ultima perioada. La modul complet.Deci cu alte cuvinte am fost in repaus.
Sunt sceptic pentru ca la aceste sedinte in mod normal ar trebui sa simt aparatele,sa simt curentul ce imi strabate genunchiu insa nu fac decat sa le dau aparatele peste cap.Am inteles ca as avea o rezistenta mare la curent sau o sensibilitate scazuta si deaceea nu simt curentul.Totusi sunt linistit ,chiar daca nu simt eu in zona tot se lucreaza.

Referitor la antrenamente,am iesit in weekend desi teoretic ar trebui sa iau o pauza pe aceasta perioada cel putin la partea vatamata. A fost un antrenament ciudat pentru ca desi imi doream sa ma antrenez mare lucru nu reuseam sa fac. Mintea mereu imi bloca gandurile...a fost ca o pedeapsa pentru faptul ca de data asta trebuie sa stau linistit.
Amuzant cum uneori mintea si corpul functioneaza atat de separat.

Totusi am lucrat la partea superioara. Muscle upuri,tractiuni normale si ceva exercitii la paralele pentru triceps.

A fost bine in weekend.Acum nu`mi este prea usor.
Eram hotarat sa incep programul de 100 de flotari de luni si am facut`o.Dar m-a secat putin efortu de sambata si nu am avut decat o zi si ceva sa ma recuperez.Am reusit sa trec peste prima zi de flotari,azi urmeaza urmatoarea...sper sa rezist.

Referitor la programul asta,m-am bagat sa`l fac din saptamana a 5 a desi cu o saptamana in urma facusem testul initial si facusem 65 de flotari fara oprire.

Chiar sunt curios daca o sa mearga programu asta. Eu o sa imi dau toata silinta si nu o sa cedez decat cand o sa`mi tremure bratu sau o sa`mi curga sange din nas.
Cu alte cuvinte acum numai tine de mine,eu sunt super motivat,programul sa fie bun :D

Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #8 on: July 29, 2012, 12:20:46 AM »
Maine am ultima sedinta de fizioterapie. Aparatele nu`mi mai fac asa probleme..am inceput sa le simt(probabil s`a mai sensibilizat zona). Ca idee vad ca ma simt mult mai bine,numai simt cine stie ce durere la urcarea scarilor si simt ca genunchiul este cumva mai puternic.

O sa continui cu inca o saptamana de pauza la nivelul picioarelor si apoi o sa incep cu alergarea pe care am promis`o de mult.

Aseara,in timp ce asteptam pe cineva la Unirea am vrut sa ma testez putin.Am o pofta nebuna de antrenament, este evident n`am mai facut ceva serios de atata timp. Nu e vorba doar de a face efort fizic flotari nebunii ,pur si simplu vreau sa ma joc..sa simt acea legatura veche cu obstacolele.

Si cum stateam eu asteptand..am zarit cativa piloni care inconjurau o parcare si o margine de beton care imprejmuia intrarea la metrou.
Am inceput mai timid,nu din cauza privirilor nedumerite din jurul meu,ci pentru ca parca nu`mi venea sa cred ca incep sa abordez din nou obstacolele.
Initial m`am suit pe pilon folosindu`ma doar de un picior..am stat in picioare sau pe picior mai bine zis si am aruncat o privire in jur. Am mai incercat acelas lucru de cateva ori marind cumva viteza.M-am trezit in urmatoarele clipe conectat.Am incercat acelas lucru din viteza,cu desprindere de pe piciorul cu probleme..a fost excelet nu am resimtit nimic la aceasta miscare exploziva. M-am folosit si de picior pentru a sari de pe stalp pe marginea de beton,deci contact direct cu obstacolul apoi precizia in sine care inainte imi provoca dureri. Totul in regula.

Fara sa mai tin cont de lume am inceput sa ma misc printre acei stalpi si peste marginile de beton (2 la numar) cum parca nu am simtito niciodata.
Dupa o perioada lunga de timp am resimtit acel flow acea legatura cu obstacolele,a fost ca si cum as fi mangaiat obstacolele si ele m-ar fi ajutat sa ajung undeva si mai departe.
Am fost conectat 100%,simtea exact cat de tare sa imping cum sa aterizez am simtit totul perfect. A fost ca o pictura perfecta..

Acum ma gandesc cat de mult conteaza asta,ce feeling am putut sa am doar pentru ca m-am jucat,m-am miscat. Am simtit ca sunt liber.
Au fost dati imi amintesc care am reusit sa fac acesta legatura cu obstacolele cel putin vizual,dar nu a fost legatura conectivitatea asta,s`a simtit diferit.

Ma intreb oare trebuie sa suferi un pic ca sa simti chestiile astea. Ma gandesc ca abuzam de corpurile noastre foarte mult si in ideea de a fi cei mai buni uitam legatura asta care ar trebui sa o avem.

Acum legat de programu meu de flotari. Am tracut cu greu dar cu bine de saptamana 5. Am ales programul cel mai greu,adica coloana a 3 a.
Sunt in saptamana a 6 a. Mai am vineri si sunt sigur ca o sa fac alea 100 de bucati fara oprire.

Ziua de luni a fost incredibil de grea..nu am tras in viata mea atat de tare la ceva cum am tras al flotarile alea. Singura diferenta a fost ca mi`am dublat tipul de relaxare ,de la 1 min la 2.

Ieri a fost miercuri,am reusit sa fac toate 9 seriile insa la fel cu un timp mai lung de relaxare de la 45 de sec la 1 min. Iar inainte de ultiama serie o pauza de doua minute.
Am reusit sa fac totusi 65 de flotari desi trebuia sa fac 58..sunt peste grafic si asta ma multumeste. Nu ma asteptam sa fiu mai bun decat programul mai ales ca am inceput fiind mai slab decat el.

Urmeaza vineri,termin fizioterapia,imi fac programul inainte de culcare si ma pregatesc sufleteste pentru o mica reuniune de traceuri.

O sa avem niste vizitatori,1 tip din Bistrita si 2 duzi din Constanta. Sper sa fiu baiat destept si sa pot sa spun stop tentatiei de a ma antrena excesiv.

O sa dansez cu obstacolele ,nu pacanele..un tango asa

Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #9 on: July 29, 2012, 12:21:06 AM »
Ha!!!



Tocmai am terminat programul. 105 am reusit si puteam duce pana in jur de 120 insa riscam sa ma accidentez la incheieturi.

A fost exact cum ma asteptam,am tras lejer pana la 60 apoi pana la 70 au fost ceva mai grele. De la 70 in sus le-am facut una cate una si m-am gandit la faptul ca mai sunt doar 30. M-am gandit la zilele in care am tras de tremuram grozav. La 70 eram chiar ok..nu tremuram asa ca mi-am dat seama sigur ca le voi face.

O sa continui programul in ideea de a ajunge sa fac 100 de flotari lejer nu chinuite sau cel putin sa ridic numarul de flotari pana la 80 (lejer).

Incheietura stanga pare obosita si simt o oboseala mai mare in brate mai exact in tricepsi. Priza a fost oarecum larga insa in momentele in care ma simteam prea obosit am tras mai tare din tricepsi.
Asa ca de acum o sa variez putin si prizele pe flotari.

Iei..mai astept saptamana asta si incep si cu alergarile! App ..genunchiu incepe sa isi revina,am exersat ceva exercitii care inainte imi provocau dureri,se pare ca nu simt absolut nimic. Sper ca in urmatoarele luni sa imi intaresc grozav picioarele :P

Inca odata..!!! L-am facut pe prograaaaaaaaaam!

Sa-mi spuneti de acum Push up master!! :D
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #10 on: July 29, 2012, 12:21:28 AM »
Sambata 27.03.2010 - Dezechilibru

Probabil multi dintre voi stiti ca m-am accidentat. Nu pot fi mandru de asta,defapt imi este chiar rusine sa o spun.
Cand un traceur ma intreaba ce am patit mi se pare foarte rusinos sa o spun ca am facut`o la parkour. Mai ales ca am experienta necesara sa nu ma lovesc. Astfel de accidente nu ar trebui sa se intample intr`o activitate ce se anunta a fi sigura. As prefera sa spun ca am avut un accident de masina sau de motor dar nu`mi place sa mint.
Acest accident sa`i spun grav m-a costat tendoanele degetului mic de la mana dreapta. Si cum un lucru rau nu vine niciodata singur,am pierdut mai multe lucruri importante mie. Jamul care a ajuns sa insemne mai mult decat pentru multi,tripul in Anglia si facultatea. Ar fi trebuit sa`mi sustin licenta anul acesta insa nu`mi mai pot da toate examenele pentru ca nu pot scrie.

Accidentarea aceasta a venit pe fondul unei alte accidentari mai vechi.Nu s`ar fi intamplat daca as fi fost bine din punct de vedere fizic. Asta vreau sa si punctez in acest post,nicidecum sa ma plang. Am puterea sa continui si chiar va sfatuiesc pe toti sa o faceti in cazurile de genu`.

Vorbeam de un dezechilibru. La momentul accidentarii aveam asa o perioada de conditionara in spate ma simteam puternic cumva insa eram mai in spate la nivel tehnic.
Antrenamentele de tehnica le rarisem in ultima perioada tocmai pentru a`mi rezolva si problema la genunchi,problema veche si asta. Datorita acestui fapt,corpul si`a mai pierdut din reflexe si mai nasol si`a luat unele naspa de genul celor de incepator in care iti schimi decizia fix in mijlocul miscarii.
Asta a fost problema mea,am trait cu impresia ca sunt la fel de antrenat ca si inainte de accidentarea mea de la genunchi si am incercat ceva cumva la limita mea fizica.
Un dezechilibru prost intre ceea ce gandeam si ceea ce puteam face in acel moment.

Cu alte cuvinte,daca aveti anumite accidenatari,lasati`va timp sa va recuperati 100% pana sa incercati ceva ce se apropie de limita voastra fizica. Nu va pacaliti,controlul miscarilor se pierde in timp,poate miscarea nu se uita dar sentimentul se pierde.

Pentru ca stiu ca sunteti curiosi,am sa va povestesc ce am vrut sa fac si ce am ajuns in final sa fac.

Cei care ma cunosc mai bine stiu ca sunt obsedat de control,de margini marunte din care te poti arunca in alta parte,de mici detalii care te pot dezvolta.

Era sambata si ma simteam relativ bine,era misto afara,mergeam intr`un loc cu ceva trasee pe care vroiam sa le fac de mult. traiam cu impresia ca sunt mai puternic ca inainte,mai bun,nu m`am gandit ca anumite probleme fizice imi pot afecta gandirea de moment.

Era o banca de beton cum sunt acelea de prin parcuri,aceasta se curba luand forma unei canapele.In aceasta banca perpendicular intra un gard cu tepi mari,gen sulita.Acest gard avea o fundatie de beton de vreo talpa de picior latime. Obsedat fiind de aceste miscari am vrut sa dau kong peste aceasta baca de beton si apoi sa aterizez pe langa gardul acesta pe suprafata de beton.Miscarea ar fi avut loc la vreo 2 m de sol deci nici marea inaltime nu era.

La inceput am ezitat,simteam cumva ca sunt nesigur dar ffind ceva ce imi place m-am bazat pe reflexe.Am sarit in kong iar in aer mi-am dat seama ca o sa aterizez pe genunchiul stang,genunchi pe care ma obisnuisem sa`l feresc pentru a se face bine. Corpul si`a schimbat decizia in aer astfel m`am trezit ca urmeaza sa cad direct in tepi. Ca sa nu o patesc mai rau,am preferat sa`mi controlez ateriarea cumva,asa ca am bagat mainile in acei tepi.
La inceput mi`au intrat in ambele maini cate un tzep dar in cadere mi`am scos mana stanga si mi`am lasat`o doar pe cea dreapta in gard. Daca nu se intampla la inaltime,scapam mai ieftin,tepul mi`ar fi intrat in mana si mi`ar fi facut doar o gaura ,dar acum fiind inaltime mi`a intrat in mana si mi`a sectionat degetul. Norocul meu a mai fost ca am lasat mana moale cand mi`a intrat in gard si nu mi`a iesit din prima pe partea cealalta. In conditiile astea ,s`a format un unghi si tepul a iesit cumva pe langa nodurile degetului mic si cel de langa el.

Acestea fiind spuse dati timp recuperarilor nu va lasati pacaliti de performantele mai vechi.

Cam asa arata mana mea dupa operatie



Cam asa arata tepul care mi`a intrat prin maini. Aceea este o bucatica de piele din mine,e foarte creepy...


Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #11 on: July 29, 2012, 12:21:47 AM »
Warning: this topic has not been posted in for at least 60 days.
Unless you're sure you want to reply, please consider starting a new topic.



Uooi nasty,lenes sau nu am cam uitat de locu` asta.Noroc cu nesomnu`...

De mult vroiam sa scriu despre tripul din Anglia,am observat ca detaliile se uita ,mai ales din partea mea si pentru acest motiv am sa detaliez in urmatoarele randuri cam ce am observat p`acolo.

Trip to London & Cambridge

Incep prin a spune ca a fost un obstacol psihic greu de depasit pe motiv ca am fost nevoit sa merg intr`un loc nou,printre oameni noi si printre prieteni fara sa pot sa ma pot desfasura.
Sa fac o comparatie exagerata a fost ca si cum am fost violat,a trebuit sa accept tot ceea ce vedeam,tot ceea ce ascultam impasibil. A fost dificil sa accept toate astea dar am zis trebuie.
Singurul lucru` la care nu pot renunta momentan este sportul,miscarea si mai ales acestui tip de miscare. Momentan simt cum imi pierd identitatea pentru ca trebuie sa dau timp recuperarii.

Ma rog ca sa nu o lungesc prea mult pe trairea mea si sa fac acest post util si celorlalti am sa detaliez putin orasul ca arhitectura,oamenii ca locuitori,oamenii ca traceuri,metode de antrenament si fixatii de ale lor si eviden de pokemoni.

Londra

Spre norocul nostru am prins vreme minunata,o singura zi de ploaie.(pentru mine a fost inorat tot timpul :| ) Se stie ca acolo vremea e mereu mohorata,hehe a stiut cineva ca vin romanii aia fericiti  :D.

Orasul este o arhiva de obstacole,locuri peste locuri,obstacole acolo unde nimeni nu vede nimic de sarit. Totul poate fi folosit in avantajul tau,nu`i de mirare ca baietii aia 'zboara'.

Totul este sigur si solid,peretii sunt de neclintit,barele sunt de 10 ori mai rezistente si mai groase ca iti pui intrebarea,oare cate garduri ar face la noi in tara din asta?

Locurile de antrenament sunt cu mult mai sick decat le vedeti pe filme insa se regasesc pe o arie mult mai mica. Cand ajungi in respectivele locuri traiesti cu impresia ca sunt in miniatura.

Orasul fiind unul foarte mare are multimea sa de ciudati si iti ofera libertatea pe care o doresti. Te simti undeva ca in Vama Veche doar ca nu trebuie sa te imbeti sa fi cine vrei u sa fi. Am apreciat asta foarte mult.Poti sa te imbraci urat,rupt,de firma sau nu,sa mergi descult,sa urlii sau sa canti,esti privit ca oricare altul iar mai ales daca faci si ceva spectaculos cum ar fi freerunning imediat atragi atentia trecatorilor si le smulgi niste zambete eventual ramai in memoria telefonului lor.

Oamenii sunt civilizati si cumsecade,daca ai o problema esti ajutat daca esti sociabil. Politistii sunt cumsecade si glumeti,nu odata am fost salutati fara motiv de catre acestia sau chiar au facut glume doar ca sa ne mai destindem(aveam tendinta sa stam panicati pe motiv ca sarim aiurea)

Totul pare sa fie perfect in Londra,preturi bune daca stii sa te orientezi,aglomeratie dar reguli ce snt respectate de toti si multe dar multe biciclete. Este atat de mult respect incat am vazut cum o masina de pe banda a 3 a mergea in spatele unei biciclete fara sa o claxoneze.

Pokemonii sunt la loc de cinste si reprezinta o pondere foarte mare printre practicanti. Se antreneaza in grupuri si le place show`ul. Sunt defapt niste adolescenti rebeli. Se filmeaza tot timpul,fac lucruri nebunesti doar ca sa fie priviti,aplauda frenetic la reusite si mereu aleg locurile cele mai populate cum ar fi plaja de apare in mai toate clipurile.

Am vazut momente in care isi dadeau drumu la iphone cu boxe si se imbarbatau ca sa dea diverse nebunii.

Mi`a placut ca pe langa toate acestea ei se antrenau si se antrenau intens si cu o dorinta de a`si depasi nivelul de inebuneai.Erau copii de 12 ani care la un mom dat trageau la ce tragea si skypici,nu ca le reusea dar trageau se se vedea ceva in incercarile lor.

La noi pokemonii sunt lenesi si clar dezinteresati de a face cu adevarat miscare.

Am intalnit si baieti buni insa,callum,toby segar mah rog viespe ii stia pe toti :)).Am observat mai multe chestii la ei. Nu sunt neeaparat persoane sociabile si nici curioase in ceea ce ii priveste pe noii veniti. Au si ei tendinta sa`si etaleze cunostintele dar asta e ceva normal.

Se axeaza in general pe lucrurile mari,miscari mari,de altfel la ei numa chestii mari poti face. Spunea Cima odata,"dar nu sunt miscari mari sunt doar miscari". Cum spuneam, ei nu prea vad chestiile mici,au tendinta sa treaca peste si doar peste folosing kong,dash,bla bla miscari de genu. De altfel tot auzeam,i`ve kong that,i`ve craned that etc . Se antreneaza in general doar pe miscari simple si nu pe combinatii de elemente.
Insa am observat ca se pot adapta destul de repede si la trasee.

Nu vad calea de jos,depasirea prin metoda noastra.Noi avem tendinta sa fim precauti si sa dam atentie detaliilor pentru ca lanoi nu sunt multe obstacole si trebuie sa evoluezi totusi.Isi pastreaza deci "luxul" sa se antreneze doar pe chestiile mari.

Au tendinta sa se copieze,cam toti sunt la fel. Nu obisnuiesc sa iasa din grup mereu se antreneaza grupati. Nu sunt la fel de veseli (poate i`am prins noi obositi) dar se mai si maimutaresc.

Sunt dezvoltati foarte bine la picioare. Toti au picioarele dezvoltate in mod egal astfel ca se pot folosii de picioare la potentialul lor. Au EXPLOZIE in miscari lucru care la noi in tara lipseste. Au reusit sa combine explozia din miscare cu echilibrul astfel sa foloseasca cat mai putina energie in miscare.Din motivele tocmai mentionate vreau sa spun ca oamenii zboara. Sar extraordinar in precizii,precizii atat de mari incat nu le vezi ca fiind posibile de pe loc si toate pentru ca se folosesc de aceasta explozie cand trebuie. Nu se antreneaza sa`i zic cu o tensiune in muschi ,sunt relaxati si se folosesc de forta la nevoie.

Au tendinta sa se joace foarte mult,la asta sunt foarte creativi. Multe din lucrurile pe care le fac cu fata ei le fac si cu spatele. Vb aici de precizii imense date cu spatele.Am ramas uimit sa vad ca se antreneaza cu spatele si il gasesc foarte eficient mai ales ca asta aveam in gand sa implementez si eu in antrenamentele mele.

Cu alte cuvinte,nu sunt f sociabili dar te poti intelege cu ei daca esti sociabil si ai incredere in tine.Cred ca au si un aer de superioritate in ei si ca sa le ajungi la nas trebuie sa le dem ca stii sa te misti. Prefera lucrurile mari si cam doar pe alea le vad,nu exceleaza la creativitate individuala dar sunt experti cand o fac ca team. Sunt echilibrati in miscare astfel ca se pot misca o perioada lunga de timp,obosind mai greu. Au explozie in miscari fapt care la fel ii ajuta in conservarea energiei.

De asemenea si ei au tendinta de a se antrena doar in locuri populare. Vauxhall,auxhall etc.

Am sa revin si Cambridge,pana atunci sper ca va este de folos ceea ce am scris.
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #12 on: July 29, 2012, 12:22:05 AM »
Constat cu fiecare post pe care il scriu in acest jurnal ca acesta creste in importanta si in semnificatie pentru mine. Deja ma gandesc la acest jurnal ca la un loc cu multa informatie,cu trecut,cu viitor cu ganduri in principiu. A ajuns sa fie foarte personal nu doar asa de dragul de a scrie.

Ma gandeam de cateva zile sa scriu ceva despre antrenamentele mele si ma bucur ca in sf mi-am adus aminte. De altfel asta e una din problemele mele,uit foarte repede 'chestii'

In principiu antrenamentele mele au fost asa de mentinere sau de a nu pierde prea multe informatii din cate am adunat de-a lungul timpului.
Mai mereu m-am impiedicat sa ma antrenez cum imi place mie datorita unor defectiuni fizice.
Accidentarile astea mereu au venit pe fondul unui exces de zel. Dar trecem peste,am inceput sa vb prea mult de accidentari si mai putin de ceea ce realizez.

Cum era de asteptat multe nu am realizat,dar m-am schimbat putin pe perioada asta. Am realizat ca e mai important sa te misti decat sa faci ceva anume sau la un anumit nivel. Nu ma dau in spate nicidecum,insa vreau sa revin la cateva din gandurile de inceput. Sa ma antrenez doar de placere sa nu ma mai intereseze prea multe.

La ultimele mele antrenamente am fost de unul singur. Am simtit nevoia cumva de a-mi vedea/testa nivelul actual,de a ma conecta cumva la mediu,de a ma lupta singur cu probleme ca la inceput.
Dupa cateva teste am observat ca la nivel de echilibru stau bine,am tot exersat in ultima perioada mai ales ca am fost nevoit sa fac antrenamente mai statice. Forta la nivelul superior este surprinzator de ridicata avand in vedere perioada lunga pe care am luat-o pe aceasta parte. Probabil ca totusi explozia miscarilor mi-a ramas,insa evident o duc rau cu rezistenta. De altfel,constat ca rezistenta scade prima,forta mai apoi. So,e important sa fac antrenamente de rezistenta pe viitor,multe repetari nu cu adaugari de kg.

Partea inferioara deasemenea este in scadere de forma,am avut parte in ultima perioada de o intindere naspa,undeva in aceeasi zona in care m-am mai accidentat anul trecut.
Aici ar fi necesar un antrenament de forta.

Mereu am avut tendinta ca dupa o accidentare sa revin la acelas tip de antrenament dar momentan nu se mai poate. Numai este eficient pentru mine. Daca dupa o accidentare nu incep sa-mi intaresc zonele 'avariate' nu imi ia mult sa ma accidentez din nou. Problema este ca exista diferente de nivel intre psihic si fizic..ajung sa trag ca inainte dar practic corpul numa rezista. Asa ca,momentan imi propun sa-mi intaresc coapsele si sa-mi lungesc rezistenta pe partea superioara.

Una peste alta,pot spune ca am avut si primele antrenametne de tehnica. Primele konguri dupa 7 luni,primele secunde de stat in maini,flotari cu ambele brate.
La primele antrenamente de la revenire,tin minte ca ma uitam in jur la oameni si parca ii intrebam "ai vazut? nu ma mai doare !! " ma rog,se putea citii multumirea pe fata :P

Ca sa inchei pot spune ca fizic miscarea mea arata cam la fel,insa nu o mai simt la fel ca inainte. Imi este clar ca am nevoie de mai multe antrenamente ca sa revin la acelas feeling(senzatie) in timpul miscarilor.

Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #13 on: July 29, 2012, 12:22:22 AM »
Fac ce fac si uite asa ajung sa scriu la 30 de zile ceva prin jurnalul asta. Tocmai ce am terminat de scris un raspuns la o intrebare ce mi-a fost adresata de cineva de pe forum.

Intrebarea era:
Quote
Cum as putea sa-mi formez stilul meu in Parkour?

Am venit cu un raspuns dezorganizat. Sunt multe de zis si ca sa nu-mi pierd ideile am incercat sa scriu cat mai repede ceea ce cred si simt. Pentru ca e o intrebare foarte buna,m-am gandit sa trec aici raspunsul. Poate,poate o sa mai ajute pe cineva ideile mele.

Una peste alta,totul are legatura cu mintea,stilul este o proiectie a ceea ce gandesti. Cu alte cuvinte trebuie sa lucrezi putin psihologic.

Cel mai puternic pilon este acela de a te avea pe tine ca model. Toti avem tendinta sa-i ajutam pe cei din jur insa eu consider ca trebuie sa o facem cand noi suntem capabili,cand chiar avem ce sa-i invatam.

Incearca sa te autoevaluezi si sa vezi unde nu te descurci asa de bine. Este important sa-ti placa miscarea foarte mult,o sa te ajute sa te antrenezi chiar si in conditii care nu-ti plac(pe ploaie,pe vant,seara,singur,pe zapada etc)

Este important sa nu te multumesti cu putin,cand faci incearca sa faci ceva cat mai bine si apoi cand esti multumit sa te gandesti ca defapt poti si mai bine si ca motivul pentru care nu ai facut mia bine ar putea fi faptul ca esti obosit etc. Ai sa prinzi incredere si mai mare in tine cu fiecare lucru care o sa ti-l demonstrezi.

Documenteaza-te! Nu e nevoie sa citesti o multime de articole ca sa ai o miscare frumoasa,conteaza ce simti tu si cum simti tu.

Eu am plecat pe ideea de parkour de la inceput,mi-a placut viteza,siguranta si ideea de eficienta in miscare,am vazut ca pot sa o dezvolt foarte bine si practic am vazut rezultate rapide.Asta m-a facut sa continui (a contat si viata sportiva de inainte)
Deci,trebuie sa stii ce vrei,ce-ti place mai mult. Daca-ti plac trickurile nu are rost sa te antrenezi la parkour crezand ca e mai usor si ca o sa te ajute la ele,nu-i adevarat...vrei trickuri antreneaza-te la ele sau antreneaza-ti corpul pentru ele,vrei parkour,autoevalueaza-te si niciodata sa nu te multumesti cu ce realizezi.

Altceva important,indiferent ce scopuri ai pe termen lung antrenamentul tau nu trebuie sa fie standard.

Exemplu:Eu desi sunt traceur,cand ma antrenez nu iti poti da seama neaaparat pentru ce ma antrenez. Obisnuiesc sa ma antrenez la elemente simple sau la trasee. Uneori fac si trickuri,alteori le combin. Uneori incerc sa fac si lupte (obisnuiam)..important este sa te misti,sa studiezi miscarea de orice fel pentru ca ea te va ajuta in drumul tau.
Orice miscare,indiferent de scopul ei,eficient sau nu,te va ajuta sa capeti informatie/experienta in miscare. Experienta asta in miscare te va ajuta sa te misti din reflex,astfel luand nastere stilul tau.

Important si foarte important sa nu ai idoli. E bine sa apreciezi,sa ai favoriti dar niciodata sa te simti mai prejos de unu care inventeaza o miscare. TU, ca oricare altul, ai capacitatea sa dezvolti o miscare noua sa creezi, tu trebuie sa ajungi sa fi idolul altora.

Eu nu obisnuiesc sa-mi fac obiective. Gen, anul acesta, vreau sa imi maresc detenta cu x cm, pur si simplu ma bucur de miscare, indiferent sub ce forma(dans ,arte martiale, freerunn, parkour ,balet, coregrafie de toate felurile etc) toate te ajuta, si frumos este sa introduci (daca simti) miscari de peste tot in antrenamentul tau.

Deci in principiu, ideea de baza este sa fii liber. Sa fii liber in miscare, sa nu te gandesti la ce faci (atata timp cat o faci in siguranta) sa faci din reflex, sa nu te multumesti cu putin. Copiaza miscari pe care mai apoi incearca sa le dezvolti, pleaca de la ceva si creeaza, misca-te!

Tot timpul sa-ti pui intrebari, cum fac sa aterizez mai usor? De ce m-am dezechilibrat in aer? Cum sa ma antrenez cand ma doare piciorul? cu cat ai mai multe intrebari legate de miscarea ta, cu atat o sa te dezvolti mai bine si o sa te formezi mai bine. Cum spuneam, trebuie sa faci legatura intre minte si corp, cum altfel decat prin intrebari.Cu alte cuvinte, cand iti formezi un stil propriu inseamna ca ti-ai gasit calea!

Ar fi fost mai usor sa discutam pe tema asta dar sper sa te ajute ce ti-am spus.
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Bucuresti - Cris - 24 ani
« Reply #14 on: July 29, 2012, 12:22:40 AM »
Fac ce fac si tot la 2 luni scriu :)).

Ma gandesc sa scriu cate ceva despre jam,despre oamenii de acolo si cateva ceva despre mine.

Nu intentionam sa scriu dar e bine sa o fac pentru ca uit informatii si e placut sa recitesti si sa retraiesti momentele trecute,fie ele rele sau bune(parerea mea).

Jamul a fost aproape de excelent organizat,si nu pentru ca m-am agitat atat eu cat si ceilalti ci pentru ca s-a vrut din partea celor prezenti. Toata lumea a fost bine dispusa,prietenoasa si mai sa-si si chilotii de pe ea (lumea).E super placut sa vezi atatia oameni vechi si noi,oameni buni la suflet,oameni care parca schimba locul in care se misca. Sunt precum o pata de culoare ce umple o foaie alba sau ma rog,las comparatiile pentru cei mai poetici.



A fost placut ,deci,sa intalnesc oamenii cu care rar te intalnesti,cu care rar vorbesti si cu care rar imparti impresii live. Informatiile au circulat,lumea a invatat daca nu exersand ci prin studiu la fata locului. Toti au fost deschisi ,pana si cei noi.Mereu cand aruncam o privire catre ei ii vedeam cu cineva alaturi care le explicau ceva,le aratau ceva. E bine ca miscarea se imprastie si ca se face intr-o forma buna,necompetitionala.



In caz ca nu stiati,am facut un comunicat de presa in care am anuntat jamul,poate nu stiati cum de au venit atatia oameni din media. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa promovam corect noi miscarea ca altfel o sa se dezvolte gresit si cum altfel puteam sa prezentam mai bine decat printr-un jam national. A fost dificil si cu ei,eu personal m-am cam intoxicat cu atatea explicatii dar merita,odata ce am scapat de ei am reusit sa ma antrenez.



Am observat ca am cam imbatranit,chiar nu am mai simtit energia anilor trecuti in care simteam nevoia sa ma bag peste lume in fata sa sar sa profit cat mai mult de obstacole. Daca as fi avut telecomanda din click poate ca puneam pe pauza si incepeam sa sar in timp ce toti ceilalti sunt blocati. Nu e o dovada ca m-as stinge,ci doar cred ca am inceput sa ma maturizez. Parca nici videourile nu ma mai atrag,nici youtube-ul..cam la o sapt ma uit peste filme(alta poveste).

Ma bucur ca am reusit sa-mi stapanesc pornirile totusi,si desi am avut o problema (mereu la jam trebuie sa am probleme) am reusit sa ma antrenez mai mult decat m-as fi asteptat. De cateva luni,de pe vremea cand inca era zapada,am reusit sa-mi provoc ceva ,as spune ca e o tendinita la laba piciorului,nu la glezna ci la metatarsiane. E cam nasol ca nu poti face mai nimic pe partea picioarelor. Ma rog,conteaza mai putin,pe principiu am facut cam tot ce mi-am dorit la jamul asta,in ciudata problemelor.

Oamenii au mai evoluat spre deosebire de anii trecuti. Au avut energie multa,au sarit incontinu(poate si inceputul jamurilor era de vina in anii trecuti).Au mai evoluat insa nu foarte mult,as vrea sa vad mai multi oameni creativi,care sa incerce miscari,combinatii,trasee proprii venite din interior nu copii ale altora. Se tinde in a se copia dar ma rog,este doar ceva ce imi doresc sa vad cat mai repede.



Am avut si ceva invitati surpriza,o gagica din Noua Zeelanda,stabilita in Suedia si un dud tot din Suedia. Au fost de treaba,s-au comportat ca niste straini,au vrut sa para draguti ,au fost draguti dar evident putin rezervati. O sa vedeti ceva materiale si cu ei.



Apoi in rest,Timisoara e un oras pizdos,merita de vizitat si antrenat,baietii au fost meseriasi si extra pizdosi,merita respect si asteptam sa-i rasplatim indeasemenea.

Pana data viitoare sa fiti iubiti si sa ne vedem sanatosi.Anu asta vreau sa fac ceva plimbari prin tara,dar asta intr-o alta poveste :D



Le multumim celor de la nutricult.ro ca ne-au sponsorizat cu niste geluri de baut. Nu au fost incredibile la gust dar au fost al naibii de eficiente. Doar o masa in 7 ore :)
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !