Author Topic: Timisoara - Robitza - 21 ani  (Read 1490 times)

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Timisoara - Robitza - 21 ani
« on: July 29, 2012, 12:36:51 AM »
  In primul rand, vreau sa las niste detalii scurte despre mine, inainte sa incep sa postez una, alta :)
 Ma cheama Robert, am 17 ani si practic Parkour de aproape 3 ani si stau in vestul tarii, in Timisoara.

  Imi este intr-un fel greu sa explic in cuvinte tot ceea ce am in cap.. Dar o sa incerc sa scriu cat mai scurt si la obiect(desi stiu ca o sa ma abat de la regula asta..deja o fac defapt..) fiecare gand, sentiment, antrenament, pe care il am. Povestea mea o sa o spun altcandva, ca acum nu are nici un rost sa o scriu.

  Inainte cu cativa ani am practicat Karate (Shotokan), dupa 2-3ani m-am lasat deoarece nu mai aveam acelasi interes ca la inceput, dar mi-a oferit ceva pretios atunci, ceva care pastrez pana si acum, calmul si rabdarea.. Ei bine asa au trecut cativa ani si pana la urma am descoperit Parkourul si cu jumatate de an dupa, am inceput sa ma interesez de el mai mult, pe la inceputul lui 2007 parca, cam in perioada aia am intrat si pe acest forum.
  Ceea ce ma bucura personal la toata progresia mea e ca nu m-am grabit deloc, am lasat toate lucrurile la timpul lor si o mare parte e datorita celor de aici, celor cu care m-am antrenat, in tot acest timp si cu care ma voi antrena in continuare.

  In urma cu 2 ani m-am apucat de inca o arta martiala, bazata pe Calea Bushido, Calea Samuraiului, Kenjutsu(Aici lucram cu sabia japoneza, katana si nu numai), ceea ce imi place aici e ca se aseamana la multe aspecte cu Parkour-ul, adica nu exista adversar, competitii, medalii, totul se bazeaza pe progresia personala si batalia din interior.
  Cum spune maestrul meu "Minimum de Efort, Maximum de Eficienta", exact ca in Parkour. Amandoua impreuna merg foarte armonios, amandoua sunt profunde, amandoua sunt ..eficiente!

 In Jurnalul meu o sa am, atat antrenamente si sentimente despre Parkour, cat si imbinarea intre cele doua(Parkour si Kenjutsu).
« Last Edit: January 30, 2014, 01:58:45 AM by Robitza »
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Timisoara - Robitza - 19 ani
« Reply #1 on: July 29, 2012, 12:37:06 AM »
   7 Noiembrie 2009-Sambata - Oare e prea mult?

 Fiind Toamna ma astept la cat mai multe ploi si au fost si inca sunt ploi!
De la inceputul saptamanii(2 noiembrie) mi-am pus in cap ca Vineri sa fac mai multa tehnica si flow, iar Sambata, sa fac conditionare. Dar vremea mi-a schimbat programul, nu ca mi-ar fi frica de ploaie, dar cand stai in casa si te uiti pe geam si vezi ca ploua fara oprire, incepi sa te gandesti ca te simti bine, acolo unde esti.. Nu ma intelegeti gresit, iubesc ploaia, dar e greu sa gasesti pe cineva care sa te alature in conditile astea incomode.. Iar un antrenament singur e mai greu psihic pe vremea asta.

 Sambata, dupa 5 ore de somn m-am trezit extrem de fresh, ceea ce este foarte rar. In jur de ora 11, am vorbit cu un prieten si a spus ca el se intalneste in Parcul Central cu "mai multi"..so, am spus sa profit de ocazia asta, ca sa vad daca s-au mai indreptat lucrurile de ultima data.
 Noroiul dobandea peste tot, iar pomul mirific din Parcul Central era cam alunecos dar asta il facea o provocare, pana si Kong-Precizia care am repetat'o in vara de 150 de ori, era destul de ciudata si incomoda(alunecoasa!).

 Cand am trecut in al doilea loc, toti au inceput sa faca galagie si spre mirarea mea dupa ce i-am rugat sa nu mai faca atat de multa galagie(pentru ca era un paznic in apropiere, care oricum ne stia de anul trecut si trebuia sa ii oferim macar un pic de respect,  pentru aprecierea pe care ne'o oferea), asa au facut..

 In urmatorul loc dupa ce am exersat putin de foot placement, climbups, precizii si improvizatii pe zidurile alunecoase, cineva m-a rugat sa fac cu el si cu inca cineva, putina conditionare, pentru partea de jos a corpului, intr-un final au fost mai multi doritori :).  Dupa ce am mers in lateral in jur de 100m(sau mai putin, sau mai mult..) in pozitia de genoflexiune am facut Pistoane(genoflexiuni pe un picior), niste genoflexiuni doar cu varfurile pe zid si cu calcaiele inafara lui. Dupa ce ne ardeau picioarele i-am intrebat daca vor si un pic de monkey walk(cat crawl, mers patruped, etc.), au spus da.

 Dupa cateva ture de Monkey walk(variatii) se cam plangeau, dar sigur o sa imi multumeasca mai tarziu pentru asta! E placut sa spui la jumatatea drumului "Hai ca mai avem jumatate!", iar toti sunt dezamagiti ca au parcurs doar jumatate de drum(ar fi trebuit sa ii motivez!dar deocamdata ar trebuii sa se automotiveze putin..si dupa sa intervin eu). La sfarsit unul mi-a spus ca nu o sa mai faca niciodata asta cu mine, mi s-a parut destul de amuzant..dar oare trebuie sa fac ceva mai usor? mai putin?ceva ce sa nu necesite asa de mult efort fizic?mai limitat?ceva bun pentru toti? pf..multe intrebari si putine raspunsuri..

 Am terminat sprijiniti de zid cu spatele, cu mainile la acelasi nivel cu umerii si cu picioarele indoite la aproape 90 de grade si am mentinut pozitia asta undeva pe la un minut, pentru ca toti s-au ridicat cand si-au simtit picioarele slabe..ce pacat...
Dupa seria asta noi care am mai ramas(..in picioare :) ), am mers la niste bari sa mai exersam flowul, improvizatia si mai ales underbarurile in general..

 In principiu o zi frumoasa..o zi care m-a pus pe ganduri..o zi care o impartasesc cu voi!
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Timisoara - Robitza - 19 ani
« Reply #2 on: July 29, 2012, 12:37:21 AM »
      1 Decembrie 2009 1/2 - Batalia cu subconstientul care ma domina, aproape intotdeauna! :)
 
  Dupa ce am citit un vechi articol de'a lui Blane, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa ma trezesc de dimineata, inainte sa se trezeasca soarele, sa alerg una buna si poate sa fac si conditionare. Mi-am propus sa ma trezesc la 6:30 si la 7:00 sa rup usa.
 
   Ei bine antrenamentul meu a inceput mult mai repede decat m-am asteptat..cand m-am bagat in pat eram sigur ca e una din noptile alea mai "speciale", cand se imbina multe ganduri de-a lungul unor saptamani bune, stiam ca nu o sa adorm imediat si asa a si fost.. In noaptea aceea m-am gandit la toti tipii(tipe) care au trecut prin antrenamente, progresul meu, scopuri, la prieteni care nu se mai antreneaza asa des, cum o faceau inainte, sau deloc, la persoane care le-am dedicat ceva timp la antrenamente sa le explic unele lucruri, s.a.m.d multe ganduri am inceput dar de multe ori nu apuc sa le termin pentru ca intervine o alta chestie, un alt gand..care ma framanta...
 
   Peste aproape o ora am decis sa merg pana jos in bucatarie..aveam chef sa imi misc picioarele.. nu am mers cu nici un scop anume, dar am vazut o sticla de tuica si am spus sa imi pun putin, ca poate ma ajuta sa adorm[evident cand mi-am pus in pahar mi-am amintit de vorbele intelepte ale lui Viespe:"Antreneaza-te de mare, Antreneaza-te de mic...sau nu te antrena deloc si bea.. Tuica!" si am zambit :), si nu, nu e un obicei sa beau tuica! ], dupa ce m-am pus in pat a2a oara, a inceput sa ma bantuie acelasi ciclu de ganduri..dar intr-un final am adormit, chiar daca mai erau 3 ore pana la trezirea mea. M-am antrenat si cu mai putine ore de somn..so..nu ar trebui sa fie nici o problema in asta.
 
   Wroong..! A sunat ceasul la 6:30 si m-am trezit, am mers la geam, era bezna, vantul suiera..arata groaznic..ma gandeam ca numai un nebun ar putea sa iasa pe vremea asta si la ora asta..ei bine..de data asta nu m-am considerat nebun..nu am iesit..desi alta data am facut'o! Dar Antrenamentul a fost.. a fost unul mental, unul in care mi-am aranjat o parte din ganduri si progrese..
   Dar intr-un fel ma enerveaza batalia asta interioara, cu subconstientul meu, cand sunt adormit, ca de multe ori ma domina..probabil e normal..probabil nu..


 1 Decembrie 2/2
 Nu creez altul separat ca nu am cu ce detalii sa umplu..
Pana la urma m-am trezit la 10:00 si mi-am pus in cap sa ies totusi, macar pentru cateva ore.. in jur de 11-12 am vorbit cu Flavius(Rhymes) sa iesim in jur de 13:00.. fiind o distanta destul de mare de la mine de acasa pana la locul universal de intalnire, iau autobuzul, nu pentru ca e mai comod ci pentru ca e mai rapid. Dar de data asta nu am facut asta..am luat'o frumos la fuga ca sa imi completez cat de cat scopul care mi l-am propus de dimineata. Desi am ajuns cu 10 min mai tarziu, tot am fost singur..so am inceput incalzirea si variatii de monkey walk. Dupa am mai facut 25 de serii de precizii continue(3-4), s.a.m.d. Principalul scop al zilei a fost testul endurantei, cu care nu stau prost dar nici stralucit.
 Pe Flavius l-am iertat ca intarziat de data asta, pentru ca a fost ziua lui :)
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Timisoara - Robitza - 19 ani
« Reply #3 on: July 29, 2012, 12:37:36 AM »
  Jurnal 12.14.2009 - Progresul si trairile anului 2009(Part 1 of ?)

                                            Amintiri de la inceput. Amintiri din Stuttgart :)

-O sa impart in mai multe parti pentru a fi mai usor de citit si mai placut la ochi.
-O sa vorbesc putin despre anul acesta, cum a inceput, cum a fost si cum se termina..
 
 Intotdeauna cand merg cu un mijloc de transport in comun sau ceva asemanator incep sa ma gandesc la multe lucruri, cred ca asa sunt eu..mai ganditor..oricum nu conteaza asta. Recent m-am gandit la subiectul cu "Ceea ce am facut in 2009" cum am fost la inceput si cum sunt acuma, aproape de final. In fiecare an vad o schimbare, in fiecare an vad lucrurile mult mai clar si simt cum totul se aprofundeaza mult mai mult, ceea ce vad in principiu este PROGRES si poate chiar si SCHIMBARE in bine.
 
 Ei bine anul a inceput minunat si acum mai tin minte antrenamentele acelea pe frig si gandul acela relaxant ca vine Vara..ceea ce ma incalzeste cand ma gandesc :). Prin aprilie am mers intr-o excursie in Germania, in Stuttgart, mai exact, atunci am avut ocazia sa mai merg la cateva antrenamente acolo, din pacate au fost mai multe antrenamente de explorare neavand timpul necesar pentru ceva mai complex(Oare asta e doar un pretext pe care mi'l dau?sper ca nu..).
 
 Inca mai tin bine minte acel jogging, lung, cu Raul(Ully) cautand un loc misto, de pe langa hotel, pe care l-am vazut din autocar, pe care niciodata nu l-am gasit, dar din autocar intotdeauna il vedeam amandoi, stiu sigur ca era sub nasul nostru, dar nu a fost sa fie..oricum si pe oriunde alergam tot acolo ajungeam, stradute peste stradute.. Tin minte si cum am urcat in Cat crawl/Monkey walk pe un deal si se uitau locuitorii ciudat la noi..conteaza ca ne-am distrat si am si pus corpul la ceva stres pe atunci..minunat se vedea orasul de pe dealul acela, nu stiu..era ceva frumos in aer, un loc mai pasnic, mai ingrijit si cel mai important te simteai liber si ascuns de societate..

 Am gasit niste ruine misto pe dealul respectiv, erau sarituri simple dar era un Pericol care parca ne pandea, amandoi am avut retineri.. dar pana la urma am trecut peste cateva si ne-am facut un pic de cap pe acolo, stiu ca am facut multe alunecari pe sub pomi, crengi, radacini, traseu cu catarari, eu unul daca stau sa ma gandesc acuma, eram aproape de natura, ma simteam bine si poate chiar mai bine decat prin oras. Din cate imi aduc aminte am coborat de acolo si am dat de un parc, un alt parc, care iara era frumos, totul parca era perfect acolo, erau 2 tipi mai mici care ne-au intrebat daca vrem sa ne jucam cu mingea cu ei, dar am negat politicos si ne-am continuat ceea ce aveam noi de facut..Jocul nostru pretios :] Pacat ca nu au fost mai multe momente de genul asta.

 O alta experienta pretioasa pe care vreau sa o subliniez e un Challenge de care m-am izbit atunci, in timp ce ne plimbam cu restul grupului am gasit un zid destul de tricky, sa ii zic asa.. puteai sa faci cam 3 pasi pana la zid, dar daca vroiai mai mult puteai sa faci sprintul pe scari..si zidul era destul de mare..cel putin pe atunci.. am decis sa il fac..chiar daca nu aveam trening si adidasii pe care ii folosesc eu deobicei..am incercat mult..trecea destul de multa lume pe acolo.. si am impresia ca se uitau la mine cu o anumita curiozitate..la un moment dat s-a oprit un tip si statea un pic mai distant..si privea ceea ce faceam..a stat poate chiar jumatate de ora..si a vazut cum tot incercam si nu ne lasam batuti. Desi cred ca Raul a renuntat la un anumit punct..Am inceput sa ma focalizez doar pe obstacolul acela, uitand de tot din jur..Intr-un final tipul, care ma studia, mi-a spus ca mi-as putea lua avant de jos, sa urc scarile..dar eu i-am spus ca "Nu, eu vreau de aici"(Nu vroiam sa trisez cu mine, vroiam de acolo, daca de acolo mi-am propus prima oara, de acolo trebuie sa il fac..acolo sau nici unde..), dupa cateva repetari esuate..mi-a spus sa imi curat adidasii..incepeam deja sa am dubii..ce e cu asta..Intr-un final el m-a intrebat 'De cat timp practicam parkour?'...dupa raspuns, am indraznit sa il intreb daca practica si el..si a raspuns cu un "Da!", pe traceur il cheama 'Alp'  avea un pic peste 20 de ani parca si practica parkour de vreo 4 ani..a dat frumos prima oara catararea la zidul respectiv...So respect! Mi-a povestit atunci cum vine in fiecare zi la zidul respectiv, ca e aproape de el, si cam ce face acolo..oricum a fost frumos ce ne-am povestit..Mi-a povestit de cum e comunitatea in Stuttgart ce workshopuri fac ei si toate cele :) Pacat ca ne-am intalnit cu el in ultima zi..si nu am avut timp sa mergem la inca un antrenament...

 Pana la urma nu am catarat zidul acela, dar stiu ca o sa mai merg acolo si o sa il dau! Pentru ca e posibil.. Pana una alta, am ramas cu inca ceva, inca mai vorbesc din cand in cand, cu tipul respectiv pe messenger, iubesc cum miscarea leaga anumite legaturi din prima, fara vorbe, fara gesturi, doar prin spiritul si devotamentul tau fata de miscare..
 
 Am mers in Stuttgart motivat, de ce o sa vad acolo, dar am plecat si mai motivat inapoi in Timisoara. Experientele astea ma fac sa merg in continuare..si sa ma bucur de orice zi pe care o mai am.
 

 
Restul o sa urmeze in curand...
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Timisoara - Robitza - 19 ani
« Reply #4 on: July 29, 2012, 12:37:53 AM »
                                            Antrenament 28 Decembrie 2009
                                                                               Nice Indeed..
 
   Recent mi-am propus cu Andrei, sa tinem antrenamente mult mai organizate, incalzirea sa o tina cineva, elemente de conditionare sa fie propuse de fiecare, s.a.m.d.. fie cu un numar mai mare de persoane sau fie cu un numar mai mic de persoane..
   
   Nu am avut nimic planificat pe ziua asta, numai ce au plecat niste rude de la mine si peste cateva ore am si iesit afara, cu o energie dobandita de la zilele in care nu m-am mai miscat, asa mult.. :)

   M-am intalnit cu Flavius si cu inca 2 tipi la locul nostru universal de intalnire si chiar prin zona erau alti 3 care se antrenau(Cred ca aveau zi de flipuri..). Noah..i-am sunat si i-am intrebat daca vor sa vina la un antrenament mai organizat, desi cred ca au inteles antrenament de conditionare.. Au spus nu la intrebare, pentru ca au "chestii" de dat la Parcul poporului. Pana la urma ne-am decis sa mergem si noi acolo, ca poate o sa ne alature..

   Cand am ajuns acolo nici urma de cineva..ok..i-am sunat iara sa vedem ce fac, unde sunt.. si au spus ca merg la padure..
Astea sunt intrebarile care ma macina de ceva vreme:

-"Iarba(sau solul) e diferita de alte locuri pentru a practica flipuri?"
-"Trebuie neaparat sa mergi N km pentru a merge la iarba respectiva"
-"Oare chiar asa prost sunt ca nu inteleg o chestie asa de simpla?"


 Miscarea, Tehnica e la fel peste tot, chiar si in Parkour, desi cateodata necesita sa te adaptezi la anumite obstacole, dar miscarea e aproape identica.. Nu cred ca o sa primesc un raspuns..dar nici nu sunt prea curios de el..

   Chiar daca eram 4, am facut un cerc mai patratos(lol) si am inceput incalzirea, mi-am cam adus aminte de vremea cand mergeam la karate si tineam eu incalzirea(tin minte ca eram foarte serios cu ea si imi placea sa o tin, ma simteam la control desi eram destul de mic), inca mai trebuie sa mai organizez exercitile de incalzire care le am in cap..dar a iesit bine. Mi-a placut ca toti au reusit sa mearga pana la capat la orice lucru..
   
   Dupa incalzire si putine(parca si aud aici cum citeste unul dintre ei si spune: "PUTInEEEe??") elemente de conditionare am trecut la Catleapuri si mers in Cat pana la coltul unui zid.. Am trecut toti si etapa asta si am vrut sa trecem la niste precizii la pietre.. dar era deja tarziu si doi dintre tipi trebuiau sa plece. Ma bucur ca au plecat cu zambetul pe buze si au simtit ca antrenamentul a fost benefic pentru ei, le-am dat aripi! Si m-au intrebat cand mai facem un antrenament de genul asta, fiind destul de incantati, so.. le-am promis ca la Primavara/Vara o sa organizez un antrenament mult mai complex, si asa am sa fac!, am idei si acuma pentru el..

  Am ramas cu Flavius si faceam precizii la pietre si incercam sa ne miscam cu cat mai putin sunet.. chiar aveam in gand, cum ar fi sa ne descaltam acum, si sa facem un pic desculti.. ce a fost amuzant e ca si el a avut acelasi gand.. am facut'o ne-am descaltat, eram noi..desculti in decembrie..pe intuneric..pe pietrele colturoase, reci si umede... imi venea iara imagini din vara, cand am dat 100 precizii in curtea mea, descult, cand era cald, cate ezitari aveam la inceput..dar intr-un fel am trecut de ele.
 
 Dupa ~10 minute el si-a pus ciorapii, dar pana la urma eu am continuat tot asa, a fost placut, benefic..cred ca toata treaba a durat putin peste jumatate de ora, e un exercitiu bun pentru simt care sigur o sa il fac mai des la vara..
   Am terminat cu incaltarea adidasilor si cu furnicaturile talpilor, care au dat de caldura, (un sentiment extrem de placut =] ), cu niste elemente de strech' si cu un mers..

  Imi place sa tin antrenamente, dar sper ca numarul lor sa creasca, ca sa am mai multa experienta in asta, sa fiu mai sigur, imi place ca m-am adaptat pe moment la lucrurile ce erau acolo..imi place sentimentul asta de reusita!


                                                                                              Everyday I discover, I experience, I learn, and I love it.
                                                                                                                                                      Toate bune!


Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Timisoara - Robitza - 19 ani
« Reply #5 on: July 29, 2012, 12:38:07 AM »
Progres 2009 - part 2-? - O data, e niciodata!

Cred ca a venit timpul sa scriu o alta parte din progresul meu de anul trecut..ma simt oarecum nevoit sa scriu, pentru ca nu am terminat cu asta..desi nu prea am avut chef sa scriu, dar cheful a aparut pe parcurs.


Dupa toata experienta din Germania a inceput, parca o alta etapa de antrenament, antrenamentele au fost mult mai intense, ma miscam mult mai mult, ma impingeam mult mai mult, imi puneam diferite scopuri, mult mai multa conditionare, daca stau bine sa ma gandesc, anul asta am pus accent mai mult pe conditionare[mai ales in ultima parte din an]..

Pe la sfarsitul scolii am mers in practica in apropiere de Tulcea(da..am mers din Timisoara pana in Tulcea!) unde am lucrat ca niste sclavi in domeniul silviculturii.. Ei bine acolo am tinut cont de replica des intalnita in parkour "a fi puternic, pentru a fi util", deci am ajutat cat de multa lume am putut, cat am putut.. Ne-am si antrenat acolo, am si experimentat diferite lucruri. Mi-a fost ciuda ca eram atat de aproape de diferite orase pe care vroiam si vreau sa le vizitez, Galati, Braila, Bucuresti, Constanta,etc..dar nu a fost sa fie..asta e :)
Desi am trecut prin Bucuresti si am stat vrei 3 ceasuri in Constanta..


La intoarcere iara am fost motivat, ca dupa oricare calatorie.. parca e un izvor de energie pozitiv, nelimitat.. Dupa ceva luni(sau ceva de genul) am mers cu taicamiu' pe munte sa cautam o pestera(asta e o activitate ce o facem destul de des) si sa ne "relaxam", cum stim noi mai bine(din "fericire" nu e genul ala de relaxare cu burta la soare). Undeva pe drumul de munte, am oprit masina sa facem o mica pauza. Acolo erau 2 bolovani destul de imensi si era destul de mare spatiul dintre ei. Parea destul de imposibila saritura/precizia respectiva.. dupa ce am plecat de la locul respectiv ma tot gandeam sa fac saritura la intoarcere.


Dupa ceva zile cand ne-am intors pe acelasi drum, l-am rugat sa opreasca la bolovani, stanci, ce erau.. eram cumva emotionat dupa fiecare curba care o lua, ca o simteam atat de aproape si nu ma simteam prea pregatit pentru precizia aia, aveam un feeling ciudat in stomac..el stia ce vreau sa fac.. si nu a fost de acord cu saritura aia..dar pana la urma a oprit acolo.. Era perfect pusa prima stanca, am dat wallrun pe ea si era o priza/margine perfecta sus, pentru mana stanga, care te ajuta destul de mult..Parca totul era menit sa fie asa..
Stiu ca am stat cateva secunde acolo sus si ma gandeam ce sa fac si cum sa fac..taicamiu tot era langa mine(jos) si spunea ca "Sunt 4 metrii!" "E imposibil" , s.a.m.d.. Plecarea era mai sus decat stanca/bolovanul pe care era aterizarea, dar era o parte perfecta pentru aterizare, fix atat cat imi trebuia, trebuia sa aterizez cu finete si tandrete pe bucata aia(cred ca de la Cristi e vorba asta, dar se potriveste perfect aici) .. stiam ca daca nu o dau o sa ma flustreze, precizia asta tot drumul si poate si mai mult de atat.. Am dat'o, desi am atenuat si cu mainile putin, am fost multumit de ea.. am aterizat dupa, jos, cu roll si taicamiu a spus "Te joci cu norocul!" si i-am spus zambit "Noroc nu exista.."(sau ceva asemanator) si probabil ca a simtit ca mai vroiam sa o dau odata..de aia ma cam tinea sa nu o fac iara..dar mi-a dat drumul, am dat wallrun, am ajuns sus, am dat'o iara, fara ezitare, fara atenuarea cu mainile, aproape perfecta. Pe langa faptul ca am vrut sa demonstrez, atat mie cat si lui, ca nu e noroc, am vrut sa imi respect regula cu: "Once is never"(O data, e niciodata!).

                                            Asta ne face sa continuam..asta ne face sa fim liberi..
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Timisoara - Robitza - 19 ani
« Reply #6 on: July 29, 2012, 12:38:22 AM »
Miercuri 7.4.2010 - Soare cu dinti..(niciodata nu am inteles expresia asta..dar wtv)

Un soare minunat era afar si dupa ce mi-am gasit motivatia in diferite videouri si in diferite scrieri, mi-am zis "Da! Azi o sa fie o zi de antrenament minunata!" si asa a fost..Sau?

La locul de antrenament pe care il frecventez cel mai des, e un zid cu crapaturi si cu prize foarte ok pentru catarat, dar eu simt ca inca nu e timpul sa il catar pe tot..desi mai trebuie doar o mana sa ridic sa ma catar..nu o fac, vreau sa o fac cand sunt foarte increzator pe ultima etapa, sa nu risc sau sa dau cu banul. La antrenamentul asa a venit si un alt tip, care se plangea odata dupa ce a facut putina conditionare cu mine.. si dupa ce am coborat de la zid.. eram 100% sigur ca daca o sa inceapa sa il catere.. ca o sa urce zidul pana la capat. Asa a si facut. Cand a venit langa mine a inceput sa imi zica una alta.. si a terminat cu o fraza de genul asta: "[...]la sfarsit te bazezi pe noroc, ori prinzi aia, ori cazi.." si aici mi-a venit raspunsul suprem "Ei bine..eu nu fac asa..nu risc 3-4 ani de antrenament pentru asaceva..nu imi permit asta acum" si asa a fost incheiata discutia..daca chiar vreau sa rezist cat mai mult, trebuie sa evit lucrurile astea, dar clar ca la un moment dat, o sa ajung sa 'dau' ceea ce nu dau acum, ceea ce e mai riscant.. totul e sa ai rabdare si sa nu iti pierzi capul :)

Cu timpul..soarele a disparut incet incet.. si picaturile de ploaie si-au facut prezenta, iar mai tarziu si ploaia. Mi-a placut ca a fost ceva neasteptat, mai ales ca mi-am luat un tricou pe mine si alte doua in ghiozdan..
Antrenamentul tot l-am continuat..fara nici o problema, am facut si putin echilibru.. totul a fost frumos.. clar ca o parte din cei care au venit stateau sub un copac.. le-am urlat in gluma "Haai, acum la conditionaare!" , cativa au spus da ca si in gluma..Dar totusi ne-am pus la Monkey walk/Cat crawl(cu fata, cu spatele, lateral si alte variatii care nu le pot descrie) prin balti, prin apa..

Dupa toata treaba asta nu eram chiar complet uzi..dar nici mult nu mai era.. Dupa asta am propus un traseu cu mai multa alergare[extra info:Alergam normal si cand ne apropiam de obstacol bagam sprint si treceam ca niste animale peste obstacole] si tot l-am repetat de cateva ori cu restul..mai incolo am renuntat si la tricou si ieseau niste aburi din mine ca zici ca eram un tren.. Nu m-am imbolnavit sau ceva a2a zi..totul a fost frumos.

                                                       Nu exista vreme proasta sau buna..Exista doar vreme.
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Timisoara - Robitza - 20 ani
« Reply #7 on: July 29, 2012, 12:38:39 AM »
Long Time no posting my little journal friend!

Urasc cand scriu in jurnal si imi apare sus "Warning: this topic has not been posted in for at least 60 days.", dar ..asta e. Imi place mai mult calitatea decat cantitatea.
 In ultimele luni s-au petrecut multe si putine in acelasi timp, descriu prin simple cuvinte: antrenamente, multe alergari prin ploaie, leneveala, gandit, citit, muncit si altele..

 ---------------------------------------

 Nu am mai mers la antrenamentele de arte martiale de ceva timp, nu am mai dat o prioritate asa mare acestora.. defapt daca ma gandesc mai bine nu i-am dat prioritate deloc.

 Imi este extrem de dor de spiritul de acolo si de invataturi, tot ce ma tine acolo sunt lucrurile astea si lumea de acolo, nu arta in sine, cel putin, asa cred..

In urma cu ceva timp am facut o iesire cu o parte din familie undeva la munte, langa dunare. Am luat si Katana(sabia japoneza de samurai, cu care merg la antrenamente) si imbracamintea. Iar pe la miez de noapte m-am imbracat, am pus katana la centura si am inceput sa mai exersez diferite moduri de taiere cu ea. A fost nemapomenit feelingul pe care il aveam atunci, m-am simtit impacat, relaxat si mai ales in armonie cu totul. Mi-a fost dor de sunetul pe care il scoate. Esti pur si simplu alt om cu o arma in mana, mai ales una care are o istorie vasta si plina de onoare, te simti barbat, ca sa zic asa.

 M-am decis ca atunci cand incepe scoala sa ma apuc nu numai de cele 2 antrenamente pe saptamana de Kenjutsu(Arta sabii japoneze) ci si Karate si Kobojutsu(Nuncheag, Bo si alte arme), poate chiar si Aikido si Tir cu arcul. Prea multe? Da, dar e un exercitiu de iesit din comoditatea asta zilnica.
--------------
 La Parkour m-am decis sa pun iara prioritate pe conditionare si pe miscare care nu o gandesc in timp ce o fac.
E tare posibil sa imi cumpar o vesta de 10kg si sa ma apuc de tractiuni, alergari, climbups +10kg


E greu sa iti pietruiesti poteca pe care mergi...dar nu e imposibil.
« Last Edit: August 08, 2012, 03:00:07 PM by Robitza »
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !