Pare cam ciudat titlul, dar este interesant sa te antrenezi fara sa faci antrenament direct.
Acest antrenament consta in miscarile omului pe care le are instinctiv, fara sa-si dea seama daca sunt eficiente sau nu. Mersul nostru, pasii pe care ii facem, ne ajuta sa ne deplasam in mod lent sau rapid, depinzand doar de gandul nostru de a merge mai repede sau mai incet. Cand ajungem la o bordura si vrem s-o urcam, nu ne oprim si ne luam avant, ba din contra, chiar fara sa vrem facem un hop mic uneori sau avem pasii bine calculati (instinctiv) si ridicam pasul la o anumita distanta fara a ne impiedica. (...prea des )
Aceste lucruri le facem cu un flow si o eficienta inconstienta pentru ca de cand ne-am nascut si pana acum le-am folosit fara sa le gandim prea mult. Pasii pe care ii facem pentru a ne lua avant sau a continua miscarea la combinatii si exercitii de flow ii facem instinctiv, in mare parte, dar ce ati zice daca am putea imbunatatii aceasta tehnica?
Ati jucat sotron la viata voastra si stiti ca atunci cand ajungeti la 4 si 5 trebuie sa sariti in 2 picioare si inapoi intrunul. Acest lucru nu v-a luat mai mult de 2 jocuri, sa reusiti. Acesta este unul din antrenamentele fara antrenament.
S-a intamplat sa mergeti pe trotuar dupa ce a ploua si erau balti aiurea formate si putine zone uscate, pe care trebuia sa topaiti ca sa treceti, dar le-ati trecut eficient deoarece creierul vostru a analizat situatia si a actionat conform mediului.
In documentarul Pilgrimage, autorul documentarului spunea: Un traceur trebuie sa-si adapteze parkour-ul sau la mediul inconjurator, nu mediul inconjurator la parkourul sau, ceea ce noi facem de ani de zile fara sa ne dam seama, numai ca acum, parkour-ul ne-a deschis ochii si ne invata metode mai bune pentru a imbunatatii miscarile naturale pe care le avem.
Chiar si cand mergeti dintr-un loc in altul, in timpul antrenamentelor, aveti momente in care va grabiti si instinctiv mariti pasul si viteza, iar daca se ivesc ocazii sa va impiedicati, sau ceva de genul, imediat actionati ca sa remediati accidentarile. Acest lucru, chit ca este mic in cantitate, ne ajuta sa intelegem si sa ne formam reflexele necesare pentru caderi mai mari.
In concluzie antrenamentul fara antrenament nu este numai fizic ci este si psihic. Prin lucruri marunte si cotidiene ne ajuta sa ne formama reflexele si fluiditatea necesara momentelor semnificative din antrenamentele noastre. Prin simpla analiza a unor miscari care poate ni se intampla odata sau de doua ori si ramanem uimiti ca ne-am miscat asa, ajungem sa ne eliminam anumite frici si sa ne imbunatatim viteza de reactie a ochilor, a corpului si a miscarilor.
Tineti minte: o miscare de prevenire a caderii folosita, poate la un antrenament, ne poate salva viata fara sa vrem in cazuri mai mari sau ne scapa de o ruptura sa altceva in cazuri mai mici.
Rezultatele la aceste antrenament o sa le vedeti atunci cand nu va asteptati, dar daca vreti sa experimentati asa ceva va sugerez sa aplicati parkour la orice lucru mic si o sa vedeti cum buturuga mica NU mai rastoarna carul mare.
