E Februarie sau martie 2002, fac atletism de peste 1,5 ani. Expertiza mea e 400 metrii cu garduri.
Sebastien Foucan si eu eram in acelasi club (SCA EVRY) si in acelasi grup de antrenament cu Christian Kapfer, antrenorul nostru. Seb era un expert in saritura in lungime. Antrenamentul nostru era destul de diferit, dar cateodata inmpartaseam cateva exercitii, cum ar fi cele care ne imbunatateste viteza. Pana la 200 de metrii, el era intotdeauna in fata, mult mai puternic, rapid dar dupa distanta asta, intotdeauna il intreceam. Eu eram mult mai rezistent si capabil sa imi mentin un ritm mai mare pentru o perioada mai lunga.
In sambata asta, de dimineata, Seb si eu ne-am intalnit la 10am la sala AGORA in Evry, pentru a ne antrena impreuna. Am vorbit despre multe lucruri, brigata de pompieri din Paris, cicatricea lui de la mana etc... Daca imi amintesc, am inceput sa vorbesc despre "Yamakasi-filmul" si l-am intrebat daca s-a uitat la el. Mi-a explicat ca ii cunostea destul de bine si ca facea parte din echipa\grupul lor. A fost prima oara cand a vorbit despre asta, el era intotdeauna foarte discret pe subiectul asta.
Lucrul amuzant era: Nu stiu de ce, dar nu imi puteam imagina pe el facand activitatea asta, poate ca ne-am intalnit in atletism, care e un sport foarte comun si traditional. La timpul respectiv, credeam ca parkour, Art du déplacement (termentul exact pe care Seb l-a folosit pentru a-mi introduce activitatea asta) care era foarte neobisnuit si nu era traditional deloc. Opinia mea despre Yamakasi era: ei puteau sa se miste ca niste animale, si ca sa fiu sincer am avut dificultati sa mi'l imaginez pe Seb, cu partea asta animala. Toata lumea poate face greseli :-).
Oricum, dupa ce am petrecut mai mult de 2 ore, discutand despre parkour si explicandu'i ca mi-ar fi placut sa fac si eu, datorita personalitatii mele si fizicului meu, el mi-a spus ca e in proces sa creeze o Asociatie de Parkour. M-a invitat prietenos sa incerc sa ma alatur cand totul e gata.
In Ianuarie 2003, am mers cu cel mai bun caramad al meu, Christophe Guilhem, la prima mea sesiune de Parkour. Era in sala de gimnastica, aproape de Lisses. Aici l-am intalnit pentru prima oara pe Stephane si Yhann Vigroux, Sebastien Goudot, Michael, Kazuma, si evident ca si Sebastien Foucan era acolo.
Nu a fost chiar o sesiune structurata, cu incalzire, racire, exercitii specifice etc...Erau multe echipamente de gimnastica(Franghii, barne, bari paralele etc...) toate in jurul terenului de handball. Toti foloseau spatiul si echipamentul in felul in care vroiau ei.
Toti dintre ei puteau sa faca muscle up. Am incercat miscarea asta, pentru prima data, ar fi trebuit sa fie usor, pentru ca obisnueam sa fac tractiuni si flotari in fiecare zi. Dar nu! Am pus tot efortul, dar nu puteam sa imi ridic corpul deasupra barii. M-au tachinat prietenos. Nu am spus nimic dar m-am gandit: "O sa va arat eu saptamana urmatoare, ca pot un muscle up" Am fost foarte hotarat. O saptamana intreaga, am repetat exercitile mele specifice, la Parc de Seaux, pentru a fi sigur ca voi reusii muscle up-ul. Da, dupa o saptamana intensa, am reusit primul meu muscle up. E adevarat, nu a fost cel mai gratios, dar a fost inceputul antrenamentului meu real in Parkour. Din momentul acesta eu am fost singurul meu mentor. Ma antrenam singur folosindu'ma de sportul meu din trecut si ce am invatat la Universitate, pentru a imbunatatii calitatile mele si a fi capabil sa ma misc corespunzator. 2-3 ore pe zi, eu repetam niste lucruri de baza din Parkour(balans, atingerea, contionarea etc ...) intr-un loc care e numai la 10 minute de casa parintilor mei. Eu il numesc "Temple of Precision"(templul precizilor).
Voila! Asa a inceput calea mea in calatoria mea cu Parkour.
"Nu judeca pe cineva, dupa prima aparenta, deoarece cateodata poate fi gresita"
