Tocmai ce ati descoperit Parkour-ul si v-ati hotarat sa incepeti antrenamentele. Sau, practicati deja Parkour de ceva vreme dar aveti noi obiective de atins si doriti sa va perfectionati. Iata cateva sfaturi pentru a progresa, incet dar sigur.
Cand vrem sa invatam sau sa imbunatatim o miscare, trebuie sa avem mereu in vedere doua principii fundamentale in parkour : ?a fi si a rezista? si ?a face, a face bine, a face bine si rapid?.
Primul principiu (a fi si a rezista) se refera la faptul ca trebuie sa progresam incet, progresiv, fara a ne accidenta, pentru a practica Parkour mult timp de acum inainte (si nu doar 2 luni). David Belle este un exemplu perfect al acestui principiu pentru ca si dupa 15 ani de practica, nu are nici o durere la nivelul genunchilor sau a altor articulatii.
Cel de-al doi-lea principiu (a face, a face bine, a face bine si rapid )descrie cele 3 etape de invatare a unei miscari. ?A face? inseamna ca reusim sa realizam respectiva miscare dar nu o stapanim inca foarte bine.
?A face bine? inseamna ca am antrenat miscarea, ca a devenit fluida, curata, si ca suntem constienti de limitele si posibilitatile oferite de aceasta.
Ultima parte ? ?a face bine si rapid? este obiectivul pe care orice traceur ar trebui sa il atinga. Parkour-ul este deplasarea de la un punct A la un punct B cel mai rapid si eficient posibil. O miscare nu va fi deci stapanita pana cand nu veti reusi sa o executati in viteza, fara risc de accidentare.
Pornind de la aceste principii, exista diferite tipuri de antrenament si exercitii pentru a aborda o noua miscare / obiectiv: fizicul, tehnica si mentalul.
Pregatirea fizica :
Dupa primul principiu, prima intrebare care se pune in abordarea unei noi miscari/obiectiv, este ? Ce risc ? Am nivelul fizic pentru a realiza aceasta miscare fara a ma rani ? Ce va trebui sa lucrez pentru a atinge acest obiectiv ? ?
Plecand de la aceste intreabari, veti putea determina ce parti ale corpului necesita imbunatatiri particulare. Toate miscarile specifice Parkour-ului antreneaza tot corpul, totusi, unele zone vor fi mai folosite decat altele, in functie de miscarea pe care o faceti, de aceea , este foarte important de a intari aceste zone pentru a evita accidentari mai tarziu. De exemplu, pentru un ?saut de chat? , daca stiu ca am detenta necesara pentru a face miscarea, stiu deasemenea ca bratele si degetele mele vor fi supuse unor socuri si ca este foarte important sa le intaresc pentru a realiza miscarea fara riscuri pentru corpul meu.
Pentru aceasta, exista doua metode care intr-un fel se complementeaza : prima este repetarea miscarilor specifice care se focalizeaza pe o anumita grupa de muschi, fara a utiliza tot corpul (flotari, tractiuni, genoflexiuni).
Aceasta metoda de antrenament poate fi utila daca este facuta cu un obiectiv precis. Nu are rost sa facem flotari de dragul de a face flotari, ci mai degraba sa stim exact ce muschi vor fi cei mai folositi in acest exercitiu si cu ce vor imbunatatii acestia miscarea pe care o antrenam. Trebuie sa stim deasemenea si ce tip de efort vrem sa imbunatatim prin aceste exercitii : forta, explozivitatea, anduranta , pentru a le adapta unor serii de obiective fixe.
Cea de-a doua metoda este aceea de intarire a organismului prin efectuarea miscarii.
Adica, in loc sa repetam exercitiile care antreneaza o parte din muschii pe care vrem sa ii intarim, repetam insasi miscarea pe care vrem sa o imbunatatim la o dificultate scazuta sau in alte conditii.
Aceasta metoda permite antrenarea tuturor muschilor care sunt folositi la respectiva miscare si in plus, ne imbunatatim si tehnica.
Aceste doua metode sunt complementare deoarece ele permit focalizarea pe o grupa musculara care era insuficient dezvoltata pentru realizarea in siguranta a miscarii dar si sincronizarea tuturor muschilor pentru a lucra impreuna spre a realiza miscarea finala.
Deci, ideal ar fi ca cele doua metode de antrenament sa se completeze, sa se intersecteze, sa fie combinate in asa fel incat sa beneficiem de avantajele ambelor.
Pe masura ce evoluati, este o idee buna sa variati exercitiile pentru ca acestea va ajuta sa progresati doar intr-o anumita masura. Este necesar sa va schimbati regulat exercitiile folosite in antrenament pentru a nu cadea prada monotoniei. De indata ce un exercitiu devine usor, este recomandat sa schimbati gradul de dificultate sau intensitatea pentru a continua progresia.
Pregatirea tehnica :
Putem antrena tehnica unei miscari descompunand-o si antrenand fiecare parte independent sau realizand aceasta miscare la o scara mai mica.
Pentru a stapani o miscare este nevoie de sute, mii de repetari. Un studiu realizat de SAS (Serviciul Special Aerian) a concluzionat ca este nevoie de 2400 de repetari ale aceleiasi miscari pentru a o stapani.
Aceasta stapanire insa este valabila doar pentru respectiva miscare, intr-un loc precis si in conditii precise (acolo unde a fost antrenata si in aceleasi conditii). De aceea, este foarte important a se repeta de foarte multe ori fiecare miscare, pana cand aceasta devine un instinct si nu va mai fi nevoie sa va ganditi la pasii pe care trebuie sa ii faceti cand o realizati. Sa vina pur si simplu de la sine.
Insa repetatia singura nu va va face sa progresati prea mult. Este la fel de important sa variati conditiile in care vreti sa realizati miscarea pentru a va explora capacitatile si sa va imbunatatiti tehnica. Cu cat incercati mai multe conditii diferite, cu atat mai mult veti fi stapani pe propriul vostru corp si pe capacitatile de care dispuneti. De exemplu, pentru antrenarea sariturii de precizie, nu va limitati la sarituri de pe o bordura pe alta, incercati si sarituri de pe o bara pe alta, de pe o bara pe o bordura, o saritura pe lungimea unei bare, nu doar din fata. Lasati-va imaginatia sa preia controlul.
Pregatirea mentala :
Atingerea unui nou obiectiv implica de cele mai multe ori depasirea unei bariere mentale. Daca ati urmat cele descrise mai sus, ati facut mai mult de jumatatea muncii pentru ca ati ajuns sa va cunoasteti limitele si deci stiti daca aveti sau nu, capacitatile necesare pentru a realiza o miscare anume. Pentru antrenarea unei miscari, descompunerea ei in parti separate va permite sa va obisnuiti cu fiecare parte a miscarii si va va fi mult mai usor la final sa realizati miscarea in intregime.
Depasirea unei bariere mentale este mai dificil decat depasirea unui obstacol fizic - unde repetitia si antrenamentul fizic sunt suficiente. Faptul ca obiectivul este mental, implica deseori un grad de pericol in realizarea acestuia. Atunci cand ne propunem un nou obiectiv, trebuie sa fim absolut siguri 100% ca avem capacitatile necesare pentru a reusi. Nu este ?o incercare? ci o certitudine.
Un practicant de Parkour nu cauat sa isi puna viata in pericol, ci cauta a se auto-depasi, insa intotdeauna fara a-si punea viata sau sanatatea in pericol.
Pentru aceasta, este important sa se faca diferenta intre aceste doua notiuni : risc si pericol.
Pericolul se refera la accidentarile pe care le putem suferi in cazul unui esec al miscarii.
Riscul se refera la probabilitatea de a gresi o miscare.
Nu putem face nimic pentru a diminua pericolul unei miscari, insa putem diminua considerabil riscul de esec al unei miscari. Antrenamentul tehnic este cea mai buna metoda de a diminua acest risc.
Odata ce miscarea este stapanita, trebuie ca ea sa fie antrenata in conditii nepericuloase, apoi antrenata in conditii din ce in ce mai dificile, pana cand ajungeti sa va atingeti obiectivul.
Imaginati-va o incheiere in stil mare care sa puna capac, pentru ca eu nu am gasit si deci , badic badic badic , that's all folks !
