Author Topic: Invinge-ti frica !  (Read 1722 times)

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Invinge-ti frica !
« on: July 26, 2012, 11:20:31 PM »
Micile temeri sunt cele care incetul cu incetul ne fura viata, zi de zi. Marile intrebari ? moartea, pierderea cuiva drag, scopul existentei?aceste lucruri, putem si chiar le ignoram in cea mai mare parte a timpului. Filosofi si teologi pot analiza si dezbate aceste detalii, insa cei mai multi dintre noi nu au timpul, inclinatia sau poate, sunt norocosi sa nu aiba povara unei prea mari curiozitati.

Multe temeri sunt rationale, bineinteles, unele ne pot salva viata ? frica ce ne ascute simturile pe o strada intunecata, de exemplu, sau frica de a cadea atunci cand stam pe marginea unei prapastii.

Frica, totusi, este vicleana. In spatele acestor temeri justificate se ascunde adevaratul pericol, ca si coada unui scorpion, intotdeauna gata sa loveasca, cu prima ocazie.

Cat timp dintr-o zi cedati micilor frici ? Mai mult decat ati crede. Sunt acele frici pe care abia le observam, si totusi pe carele ignoram rar.
Sunt acele frici care ne fac fiecare zi mai confortabila : frica de a iesi in evidenta, ce ne obliga sa ne conformam, frica de a fi luat la misto ce ne reduce la tacere atunci cand vrem sa vorbim, frica de a fii respinsi ce ne priveaza de atatea potentiale legaturi. Cu aceste frici suntem obisnuiti, deoarece ele ne ajuta sa trecem mai usor de fiecare zi, fara prea multe batai de cap, cat mai lin si fara conflicte.

Frica se asigura sa fim intotdeauna in defensiva, sa raspundem in prezent la cele mai inspaimantatoare consecinte posibile din viitor. Frica de consecinte ne limiteaza actiunile pe care le facem. Frica devine actor in viata noastra, in timp ce noi, in timp, devenim spectatori pasivi si intram in rutina fiecarei zile.

Ce legatura are asta cu Parkour ?

Are. Pentru ca daca practicati Parkour, va confruntati cu frica in fiecare zi, singuri si direct. In Parkour, sunteti voi si obstacolul, atat. Nu aveti echipament pe care sa va bazati, nici cabluri de siguranta, nici bureti pe care sa aterizati. Doar voi. Singurele lucruri care va feresc sa va accidentati sunt experienta, antrenamentul, tehnica ? toate ale voastre, nu ale altcuiva. Acest lucru in sine este o mare realizare dar totodata si o mare povara. Doar voi, si numai voi trebuie sa va invingeti temerile, teoriile altora nu mai au importanta. Nu va puteti intelege fricile explicate de Freud sau Jung sau nimeni altcineva, nu la ele va ganditi cand sariti sau cand aterizati. In aceste momente sunteti doar voi si Dumnezeu in ceruri.

Parkour inseamna miscare, si orice miscare se leaga de frica. Pe baza unui principiu numit ? frica-reactivitate ?, invatam inca de mici ce nu trebuie sa facem, cum nu trebuie sa ne miscam, de ce nu este bine sa cadem, etc. Invatam sa evitam durerea si sa cautam confortul, iar daca simtim durere ca urmare a unei activitati, corpul nostru automat ne descurajeaza sa mai incercam acea activitate inca o data. In alte cuvinte, ? frica-reactivitate ? este tiparul nostru conditionat al comportamentului miscarii, respiratiei si posturii. Este o ? reactie conditionata si invatata, la stres, soc si trauma. O avem cu totii, nimeni nu face exceptie ?.

Evident, aceasta conditionare se refera la trecut. Corpul nostru reactioneaza in prezent la frici din trecut. Asadar, frica este de domeniul trecutului. Traieste in memoria noastra iar de acolo este proiectata in viitor, si deobicei ne gasim traind cu frica uneia sau alteia ? frica din trecut sau frica din viitor. Acum, acest lucru inseamna ca in prezent, aceasta frica nu exista, este ori reamintita, ori anticipata. Asadar, pentru a nu fii cuprinsi de frica, trebuie sa traim in prezent, sa ne concentram pe prezent, nu sa ne amintim trecutul sau sa anticipam viitorul. Nu este deloc usor. Dar Parkour-ul este o disciplina care ne poate ajuta.

Este deja stabilit si dovedit ca potentialul nostru fizic natural este mult mai mare decat la ce ne limitam noi sa facem. Este chiar conditionarea noastra, atat fizica cat si psihica, cea care ne limiteaza in a atinge punctul maxim al potentialului nostru, si deci , nu invatarea tehnicilor ne va duce la exploatarea deplina a acestui potential, ci mai degraba debarasarea de aceste retineri, de aceste frici care ne limiteaza. Trebuie sa eliminam frica pentru a face loc dezvoltarii potentialului nostru. Atat fizic cat si psihic, practica acestei arte necesita o concentrare maxima in prezent si o eliberare de aceste frici, pana la urma, intreaga abordare se bazeaza pe libertate si depasirea limitelor.
In aceste momente, de practica pura, incepem sa ne invigem acest proces de ? frica-reactivitate ? , fiind constienti de el si eliberandu-ne de tiparele lui.

Acesta este un proces. Observati-va, priviti-va obiectiv. Observati ezitarile, gandurile negative, incordarea corpului vostru cand va miscati. Realizati ca toate acestea sunt optiuni fara de care v-ati descurca mai bine. Incordarea corpului este o alegere. Incercati-o acum : Simtiti-va corpul si descoperiti ce muschi sunt incordati. Acum, alegeti sa ii relaxati. Totul devine usor atunci cand stiti unde sunt incordarile. Ideea este sa incurajati aceasta examinare a corpului, continua, in timpul antrenamentelor, pentru a ne da seama ce nu merge, si sa remediem cat mai repede. Astfel, invatam sa ne alegem actiunile si reactille pe care le avem decat sa fim un simplu produs al acestora. De aici vine abilitatea de a explora intregul nostru potential, si in consecinta, maestria. Aici se creaza acel ? flow ?.

Cu cat sunteti mai pregatiti sa va concentrati in prezent , asupra a ceea ce faceti, cu atat mai putina energie si ganduri veti ceda fricii nascute din trecut si imaginata in viitor. Tot ce va ramane va fii actiunea, completa si nediluata. Acest concept are multe nume pentru mai multe culturi si filosofii, dar pe de alta parte, numele dat de altcineva nu este al vostru. Antrenati-va, experimentati, aprofundati, si veti constata ca nu aveti nevoie de un nume.

Frica este statica. Nu traieste in prezent. Imaginati-va o carare intr-o jungla, noaptea. Mergeti pe aceasta carare, mintea voastra imaginand un atac brusc al unui sarpe sau paianjen dintr-un copac. In acel moment simtiti frica, si va acapareaza cu fiecare pas pe care il faceti. Totusi, imaginati-va ce se intampla cand acel sarpe va musca din senin ? reactionati imediat, corpul si mintea voastra lucreaza impreuna pentru a iesi imediat din aceasta situatie. Reflexul. In acel moment, in acel precis moment, frica nu exista. Toata energia va este folosita pentru a scapa, toata energia este directionata in miscare. Frica a existat inaintea atacului, si fara indoiala va reaparea dupa atac (daca ati fost destul de rapid) dar in scurtul moment al atacului, al actiunii propriu-zise, frica nu a existat.

Ceea ce este remarcabil este faptul ca in tot timpul in care ati mers pe acea poteca, simtind frica, adevarul este ca erati in siguranta si nu erati atacati. Pentru scurtul moment in care ati fost atacat, frica nu a mai existat. Vedeti cumva un tipar ? ? Anticiparea evenimentelor, frica, imaginatia, este mult mai rea decat realitatea.
Fanii sporturilor extreme din orice disciplina precum si supravietuitorii situatiilor extreme, atesta in general acelasi lucru : in momentele periculoase, mintea se da la o parte si permite abilitatilor noastre latente, aparent supra-umane, sa controleze situatia. Trecem prin frica, ne descurcam, iar aceasta isi pierde influenta asupra noastra.

Inlaturand aceasta frica, ati putea chiar ajunge la concluzia ca o plimbare intr-o jungla intunecata poate fii o experienta placuta ?  :-D


Articol original tradus din locatia lui originala, si anume de Aici[clickme]
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !