- Virtuozitate, virtuozitati, s.f . M?iestrie, dexteritate, iscusin?? deosebit? ?ntr-un anumit domeniu de activitate (artistic?). Capacitate de a face totul cu u?urin?? ?i pricepere; iscusin?? mare; dexteritate; dib?cie.
In gimnastica, terminarea unui exercitiu fara nici o greseala nu aduce dupa sine nota maxima, acel 10.0 ? ci doar un 9.7 . Pentru a obtine restul de 3 zecimi de punct, trebuie sa demonstrezi ? risc, originalitate si virtuozitate ? pe langa faptul ca nu trebuie sa faci nici o greseala in timpul exercitiului.
Riscul inseamna executarea unui miscari la care este foarte posbil sa cazi sau sa o ratezi, originalitatea este miscarea sau combinatia de miscari unice pentru atlet ? o miscare sau o secventa de miscari nemaivazute pana atunci. Este de inteles ca gimnastii tineri adora sa demonstreze risc si originalitate deoarece ambele sunt dinamice, distractive si demne de respect, in special intre atleti insasi, chiar daca publicul nu este intotdeauna constient cand una dintre ele este demonstrata.
Virtuozitatea totusi, este cu totul altceva. Virtuozitatea este definita in gimnastica ca ? executarea obisnuitului neobisnuit de bine ?. In contrast cu riscul si originalitatea, virtuozitatea este dificil de descris, extrem de dificil. Este totusi recunoscuta imediat de public, atleti si antrenori. Dar si mai important, mai aproape de ideea articolului, virtuozitatea este mai mult decat o cerinta pentru acele ultime 3 zecimi de punct, este intotdeauna semnul adevaratei maestrii ( si al geniului si frumusetii).
Este o tendinta in continua crestere intre incepatorii care dezvolta un skill sau arta, fie ca invata sa cante la violoncel, sa scrie poezii sau sa concureze in gimnastica, sa treaca in graba peste fundamente si sa ajunga mai repede la miscari mai elaborate si sofisticate, skill-uri sau tehnici. Aceasta tendinta este blestemul incepatorului ? graba spre originalitate si risc.
Blestemul incepatorului se manifesta ca si creativitate puerila, fundamente nesigure si, in cele din urma, o vizibila lipsa a virtuozitatii. Daca ati avut oportunitatea sa fiti antrenati de oameni foarte buni in domeniul lor, probabil ati observat cat de simplu, cat de fundamental, cat de baza era instructia.
Acest ? blestem ? se regaseste atat la practicant cat si la antrenor.
Ceea ce inevitabil va distruge un program de antrenament fizic si va dilua eficacitatea unui antrenor este lipsa de interes fata de fundamente.
Este usor de inteles cum se ajunge intr-o astfel de situatie. Este natural sa vrei sa ii inveti pe altii tehnici avansate si spectaculoase. Nevoia de a trece rapid peste tehnicile de baza si intrarea imediat in tehnicile avansate si mai complexe vine din dorinta naturala de a-ti distra practicantul si de a-l impresiona cu skill-ul si cunostintele tale. Dar nu va lasati pacaliti. E o tehnica periculoasa. A invata un dublu-kong fara sa stii mai intai nici macar monkey sau o saritura de fond fara a stii rostogolirea...este un dezastru in asteptare.
Graba in a avansa cat mai mult si cat mai repede creste foarte mult riscul de accidentare, incetineste avansarea si progresul si diminueaza rata de refacere a practicantului. Pe scurt, ii afecteaza direct nivelul de fitness.
Daca insisti pe elementele de baza, insisti pana in panzele albe, practicantii isi vor da seama ca esti un adevarat maestru. Nu vor fi plictisiti, vor fi uimiti. Isi vor da seama rapid de importanta fundamentelor.
Deasemenea, vor avansa peste cei care nu au avut un maestru la fel de serios si dedicat elementelor de baza.
Aveti cu siguranta timpul necesar la fiecare antrenament pentru o incalzire completa si riguroasa si exersarea miscarilor de baza.
Articol original :cheers: