Author Topic: De ce facem ceea ce facem.....?  (Read 3137 times)

fasttraceur

  • Nou venit
  • *
  • Posts: 38
  • Locatia: Bucuresti
  • Prenume: Florin
De ce facem ceea ce facem.....?
« on: July 04, 2013, 11:10:22 PM »
Salut traceuri :).Am nevoie de un raspuns la o intrebare.Va fi pusa la sfarsitul unei mici confesiuni a sentimentelor,gandurilor si trairilor mele.Postul va fi cam lung..:)
Sa incepem...
La inceput eram multi.Cam 9-10.Ne antrenam in fiecare zi doar din placerea de a ne misca,de a fi impreuna,de a savura esenta antrenamentelor.Din toti eu am fost cel mai dedicat,si fata de ceilaltam progresat din ce in ce mai repede.A trecut ceva timp si eram cu mult mai experiment,aveam mai multe cunostinte si puteam sa fac lucruri ce pareau grele pentru ceilalti cu usurinta.Nu mi-am dorit sa fiu mai bun,nu am incercat sa transform antrenamentele intr-o competitie,fiindca tot ce faci faci pentru tine.Eram constient de asta.Totul s-a intamplat fara sa realizez.Evoluam repede iubeam ceea ce faceam si eram dedicat trup si suflet.Antrenamentul era o parte din viata mea.Incepusem sa ii invat multe lucruri pe ceilalti,sa ii indrum in adevarata esenta a parkourului.Totul pana cand am fost lasat balta.Cu timpul gasca s-a destramat...Ajunsesem sa ies singur la antrenamente.A fost o mare perioada cand ieseam singur.Am continuat in ciuda faptului ca cei pe care i-am invatat tot ce stiam m-au lasat balta,s-au retras.Dupa antrenamentele facute singur am ramas cu multe cunostiinte,am invatat mai multe,am progresat mai repede.Apoi a venit perioada in care am fost lovit.Boala cresterii oaselor picioarelor.Oasele cresc mai repede ca muschii si provoaca dureri insuportabile.Am lasat in urma tot ce invatasem si nu am mai continuat,nu am mai riscat..sa nu provoc alte probleme.Peste cateva luni am fost lovit de febra skatingului,apoi a urmat o perioada in care ma credeam skater adevarat.Totul pana am realizat ca problema disparuse si eram in stare sa ma antrenez din nou.Am simtit din nou bucuria de miscare,sentimentul placut al miscarii.Am lasat skate-ul deoparte si am inceput sa ma antrenez cu un prieten.Totul mergea bine,il invatam multe lucruri,pana a inceput sa nu ma mai asculte,sa ia totul intr-o joaca,sa fie indiferent.A urmat o perioada de cearta,o perioada in care nu ne-am mai vorbit.Atunci m-a lovit cea mai rea perioada din viata mea.Depresia.Orice secunda din viata mea parea neimportanta.Orice actiune,orice conversatie.orice lucru pareau ca le fac cu indiferenta.Antrenamentele nu mai erau ca inainte.Totul parea o miscare robotica fara niciun scop.In cele din urma ne-am impacat si usor usor a disparut.El a inceput sa se tina de antrenamente,totul mergea super.A urmat o perioada in care am stat mult timp cu el si cu ceilalti prieteni si mi-am intarit relatia cu ei.Prietenia m-a scapat de depresie.Dar din pacate ma costat mult timp,timp in care puteam sa evoluez.Totul incepuse din placere,s-a transformat intr-o nevoie,o obsesie de evolutie,apoi nu am mai gasit scopul clar.Pana acum o saptamana nu am mai facut antrenamente din cauza prietenilor.Eram fericit in preajma lor,incat am uitat de antrenamente.Tot amanam perioada inceperii lor.Acum ceva timp m-am decis sa incep antrenamentele.Prietenul meu la fel.Am zis sa incepem usor si saptamana vitoare,adica de luni sa incepem real,sa ne dedicam din nou,sa fie totul ca inainte.Dar cat am stat cu prietenii el si-a facut preietena.Si acum am observat ca nu mai este atent la ceea ce face si tot amana antrenamentele si spune ca de saptamana viitoare se va tine.Dar cu toate acestea are o retinere.Cu toate ca parca stiu ca se va tine,am o mica teama..
Acum imi este frica sa ma dedic din nou,fiindca dupa depresie nu m-am mai putut antrena singur.Im e ca poate nu se va tine,si din cauza lui nu voi ma putea face antrenamente.Simt ca singur nu mai pot sa ies.Stiu ca e ciudat dar doar simt ca nu mai pot sa fac nimic singur.Dupa atatea dezamagiri imi e ca ma va lasa balta.Singur parca nu mai are rist sa ma antrent.Cateodata stau si ma intreb...Oare de ce?De ce ma antrenez?....De ce facem ceea ce facem?.Totul a revenit ca la inceput,cu un prieten,ma misc din placere nu doar ca sa evoluez.Ma concentrez pe sentiment,pe miscare,pe binele ce il aduce antrenamentul si cum ne leaga pe unii de ceilalti.Imapartasirea sentimentelor,trairilor,miscarilor....Dar sa ma antrenez singur....De ce?.....Pentru a devenii mai bun si a uita de prieteni si de alte lucruri?Pentru a ma dedica sa pot sa fiu capabil sa evadez intr-o situati de urgenta,dar pana atunci sa raman fara prieteni,fara sprijin?De ce....
« Last Edit: July 04, 2013, 11:19:57 PM by fasttraceur »

George

  • Nou venit
  • *
  • Posts: 6
  • Locatia: Bucuresti
  • Prenume: George
Re: De ce facem ceea ce facem.....?
« Reply #1 on: July 04, 2013, 11:33:27 PM »
Fratele meu poate tiam dat indoieli ca ma las dar tiam promis ceva si sper ca sti ca ma tin de promisiune.
Pentru mine Andreea a fost un lucru foarte placut in viata mea dar sami las cel mai bun prieten.....tu ma cunosti si sti ca nas face asta.
Sper sa te gandesti si sati dai seama ca nici eu nas putea face antrenamente fara tine sau singur find ca, chiar daca evoluez si ma dedic pierd tinp cu cel mai bun prieten.
Nu ma las si de luni voi incepe mai tare si mai in forta ca niciodata.
Asa ca pregatesteti treningu adidasi si ne vedem luni. :wink: :wink: :wink:

fasttraceur

  • Nou venit
  • *
  • Posts: 38
  • Locatia: Bucuresti
  • Prenume: Florin
Re: De ce facem ceea ce facem.....?
« Reply #2 on: July 04, 2013, 11:35:20 PM »
I love you my friend :) sa te pregatesti ca de luni o sa ramai fara picioare la cate precizii o sa dai :)
:P

Chachiy

  • Nou venit
  • *
  • Posts: 99
  • ,,De vor exista limite, noi ni le impunem singuri"
  • Locatia: Sf. Gheorghe - Covasna
  • Prenume: Mihai Ciprian
Re: De ce facem ceea ce facem.....?
« Reply #3 on: July 04, 2013, 11:56:11 PM »
     Antrenamentul nu cere separarea de prieteni. E normal sa te simti mai motivat si mai acceptat cand faci antrenamente in grup si iti place sa te bucuri de orice fel de evolutie alaturi de cineva.
     Mi-a placut intrebarea ,,De ce facem ceea ce facem". Tine de filozofia parkourului. In opinia mea, antrenamentele isi au un rol foarte important in viata noastra - fie facute singuri sau in grup, deoarece te ajuta sa fi util. Dar cred ca ai mai auzit asta de nenumarate ori. Cum poti sa fii util ?
     Odata prin dezvoltarea personalitatii. ,,Nu muntele este cel pe care-l cucerim, ci pe noi insine". Faptul ca stapanesti vault-uri, treci peste tot felul de obstacole, faci minuni cu echilibrul si acrobatii spectaculoase de freerun inseamna ca te stapanesti pe tine foarte bine. Inseamna ca ti-ai invins anumite frici si indoilei, castigand curaj, hotarare, concentrare... putere. Acestea te pot duce foarte departe in viata si te vor ajuta cand o sa dai de obstacole in viata - de orice fel de obstacole. Chiar si antrenamentele singur te stimuleaza sa iti rezolvi singur situatiile dificile.
     Cu acele virtuti poti fi util in diverse situatii. Dar si legat de antrenament. Sa fii util nu inseamna sa te ajuti doar pe tine. Nu inseamna doar sa faci timp record si sa scapi de belele. Trebuie sa fii capabil sa ajuti oameni. ,,Speram la tot ce e mai bun, dar ne pregatim pentru tot ce e mai rau". Eu am fost pus in situatia sa scap o doamna de un talhar si nu eram deloc pregatit pentru a fi util ( mai multe despre asta in rubrica jurnalelor de antrenament ). Partea proasta e ca nu stii niciodata cand vine momentul sa fii util si s-ar putea sa te prinda nepregatit. S-ar putea sa vina momentul tau in care sa-ti folosesti experienta antrenamentelor in scopuri bune si sa nu fii capabil; sa fii inutil ca si lumea mediocra. Antrnementele de parkour te despart de aceasta lume si te fac sa actionezi acolo unde lumea se indoieste, sa vezi clar acolo unde totul e in ceata si sa poti face ceea ce pentru multi este imposibil. A fi util.
     Desigur ca totul se poate lucra sub forma de joaca si cu asistenta altora e mai mare atat distractia, cat, uneori, si progresul. Asta nu o sa insemne niciodata sa te separi de prieteni  :smiley:.

fasttraceur

  • Nou venit
  • *
  • Posts: 38
  • Locatia: Bucuresti
  • Prenume: Florin
Re: De ce facem ceea ce facem.....?
« Reply #4 on: July 05, 2013, 12:53:38 AM »
Mersi de reply.''a fi puternic pentru a fi util'',este unul din principiile mele.Si prin antrenament cu prietenii ma refer la ceva serios nu joaca.Antrenament real.Dar cred ca am gasit problema.Ei sunt singurii care ma inteleg,care se antreneaza cu mine si stiu ce inseamna sa fii traceur.Cu ei pot impartasii gandurile,ideile,principiile,si sunt buncuros ca stiu ca ei apreciaza munca mea,la fel cum apreciez si eu munca lor.Stiu ca lor le pasa,sunt singurii carora le pasa de ceea ce fac.Si nu vreau sa ii pierd.Familia nu prea ma sustine,ceilalti ignora.doar cei ce se antreneaza cu mine ma inteleg.ei inteleg ce inseamna parkour,si de ce ma antrenez.Pentru a fi puternic,a fi util,a fi capabil,la fel cum ai zis si tu.Cand sunt singur ceilalti se uita la mine si nu pricep de ce fac ceea ce fac,le explic,dar nu ma pot intelege ca cei cu care practic.