Author Topic: Competitia  (Read 960 times)

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Competitia
« on: July 24, 2012, 12:47:57 AM »
Discutiile pe seama competitiei in Parkour mi se par ca se concentreaza in jurul intrebarii daca competitia este benefica in antrenament, decat pe terminologia cuvantului in sine.

Competitia poate stimula curajul, efortul si motivarea. Totusi, cred ca efortul si motivarea trebuie sa vina din interiorul fiecaruia. Daca TU nu vrei sa te antrenezi intens, sau nu ai chef, atunci nu te forta sa faci ceva ce nu vrei si nu-ti place.
Ar trebui sa faci ce iti place, nu ce altcineva crede ca ar trebui sa faci. Ar trebui sa fi TU, si sa nu ai nevoie de indrumari sau motivari de la altii.

Trebuie sa te decizi ce vrei inainte sa incerci sa-l obtii.

Daca inlaturam efortul si motivatia, atunci singurul beneficiu al competitiei este curajul.

Pentru mine, curajul este ceea ce iti permite sa faci ceva dificil, dar util, binefacator, necesar. Daca nu este necesar, atunci curajul devine neglijenta . Pentru ca ceva sa fie necesar, trebuie sa fie ruta cea mai directa catre un scop.
Daca scopul este sa fi in forma, si mai puternic, atunci este ok, este acelasi scop cu cel al Parkour-ului.
Problema cu competitia, in ochii mei, este ca, chiar daca iti poti pastra scopul de a fi in forma si mai puternic, introduce un alt posibil scop, acela de a fi mai puternic ?decat altcineva? , ceea ce nu este scopul Parkour-ului.

Daca puteti garanta ca oamenii au doar primul scop ? de a fi in forma si mai puternici, asta e bine. Singura posibilitate pe care o vad de a garanta acest lucru, este sa ne asiguram ca mentinerea in forma si a fi mai puternici este singurul beneficiu al competitiei. Asta inseamna sa nu existe premii, publicitate, admiratori , insa fara aceastea, nu ar mai fi o competitie, ar fi doar o provocare.


Competitia :

1. Actul de a se intrece, rivalitate pentru suprematie, un premiu, etc. Ex : Competitia intre cele doua echipe a fost acerba.
2. Un concurs pentru un premiu, onoare sau avantaj. Ex : Ionel si Gigel au intrat in competitie.

Provocare :

1. Actul de a se angaja intr-un concurs, de skill, putere, etc.
2. Ceva ce prin natura sau caracterul sau serveste ca si chemare la lupta, intrecere, efort special, etc. Ex : Explorarea spatiului ofera o provocare umanitatii.


Cum puteti vedea, diferenta majora intre o competitie si o provocare este faptul ca intr-o competitie, faci o actiune pentru a domina sau pentru o recompensa, pe cand la o provocare, nu exista dominare si o recompensa nu este necesara.

Un alt exemplu este show-ul ?Ninja Warrior? ? provocarea este sa termini traseul cu obstacole, nu de a-l termina mai bine sau mai rapid decat altcineva.

Rivalitatea este incercarea de a fi mai bun decat altcineva, decat incercarea de a fi mai bun decat esti TU in prezent. Asta este un lucru negativ pentru practica Parkour deoarece Parkour-ul este bazat pe individ, nu altii. Fara a te compara cu altii, nu poate exista conceptul invingerii. Fara conceptul invingerii , o competitie mai este o competitie ?

Parkour implica o libertate de la lucrurile care ne dauneaza, nu o libertate de a face orice. Exista limite pe care le putem ignora sau depasi, dar exista deasemenea multe limite pe care trebuie sa le acceptam.

Fiecare are libertatea de a actiona asa cum vor, totusi, pentru a face asta, trebuie sa acceptam consecintele.

Consecinta de a fi competitiv este aceea de a pierde controlul propriilor actiuni, iar pentru noi, pentru practicantii de Parkour, asta nu este niciodata bine.

Miscarea este o activitate solitara care nu necesita mai mult de un invidid.
Situatiile reale in care suntem nevoiti sa ne folosim de Parkour sunt acele situatii cand suntem singuri si trebuie sa ne incredem in propriile noastre abilitati (reamintiti-va aici acea faimoasa expresie : ?in fata obstacolului, esti singur, esti doar tu si obstacolul, nimeni nu il va depasi pentru, TU trebuie sa o faci? ).

Motivul pentru care o natura competitiva reduce controlul asupra propriilor actiuni este ca in momentul cand esti competitiv, factorul care iti determina actiunile este dorinta de a fi mai bun decat altcineva, in loc sa fie dorinta de a iti imbunatatii calitatile, si de a fi mai bun decat tine insuti.
Actunile tale si rezultatul lor, si deci si perceptia succesului, incep sa depinda de actiunile altora.

Atunci cand actiunile tale sunt afectate si in cele din urma determinate de altceva decat propria vointa, ai pierdut controlul, ai dat controlul altor oameni.
Cand incepi sa te gandesti ca ?in mod normal nu as face asta, dar acum o voi face pentru ca vreau sa castig? , permiti unui factor impractic sa iti determine actiunile, iar acestea nu mai sunt determinate de dorinta de a fi mai bun decat tine insuti, ci mai bun decat cei din jur.

Pentru o practica corecta a Parkour-ului, sau a oricarei activitati utile, trebuie sa realizam ca o comparatie cu alti oameni este irelevanta. Nu incerci sa faci lucrurile mai bine pe socoteala altora, incerci sa faci lucrurile mai bine pentru toata lumea, pentru tine si pentru altii.
Pentru asta, trebuie sa fi pur si simplu cat poti de bun si puternic.
Daca altcineva este mai bun sau mai puternic...excelent !


Credite Parkour.net ( Long live Feraess :) )
Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !

Cris

  • Staff Traceurs.RO
  • Administrator
  • Traiesc pe forum
  • *****
  • Posts: 516
  • Din infrangeri se nasc invingatorii
    • RebornEducation
Re: Competitia
« Reply #1 on: July 24, 2012, 12:48:45 AM »
Post John - Bucuresti

Nu toate sunt bune si frumoase in lumea sporturilor pentru tineri. Un numar din ce in ce mai mare de antrenori, educatori si fizio-terapeuti incep sa semnaleze niste probleme serioase drivate din cultura hyper-competitiva a tinerilor atleti.


Problema fundamentala


Problema fundamentala in sporturile pentru tineri este profesionalizarea, tendinta de a imita sistemul si cultura sporturilor profesioniste.

Sporturile profesioniste sunt construite in jurul eliminarii sistematice a sportivilor si echipelor slabe. Acest fapt interzice participarea la sporturi intr-un timp in care ar trebui sa facem exact opusul ? sa incurajam participarea la miscari viguroase.

Profesionalizarea duce la o emfaza pe rezultate obtinute in defavoarea experientei si procesului prin care atletii trec, transforma joaca in munca. Profesionalizarea duce si la standardizarea miscarilor si specializarea lor, crescand rafinarea unor miscari anumite in defavoarea miscarilor ample, libere ale educatiei fizice.

Medicii ortopezi si fizio-terapeutii sunt de acord ca specializarea duce la rate mai mari de accidentare si eventual la epuizare fizica si psihica.


Obiectivul ideal


Obiectivul ideal este promovarea sustinerii obisnuintei de a face miscare (nu miscari) pe parcursul intregii vieti.
Cheia sanatatii si controlului greutatii se afla, nu intr-o victorie competitiva ci in miscarea frecventa, viguroasa ce se extinde pe parcursul intregii vieti.
Acest lucru este cel mai bine indeplinit prin diversitate, placere si experiente placute.

Intregul scop al educatiei fizice pentru copii ar fi sa ii faca pe acestia sa se indragosteasca de actiunea de a se misca.
Insa cultura hyper-competitiva de astazi esueaza in acest scop fundamental.


Unde este distractia ?


Statisticele sunt graitoare. Conform site-ului coachingschool.org , 70% din copii renunta la sporturi pentru tineret pana la varsta de 13 ani. Topul primelor 3 motive sunt ? adultii, antrenorii si parintii ?
Statisticele arata ca 90% dintre copii prefera sa joace intr-o echipa care pierde decat sa fie rezerve si sa stea pe banca pentru o echipa care castiga. In alte cuvinte, copii vor sa se joace.



Obiectiile obisnuite


Cei in favoarea competiilor in sporturile pentru copii afirma ca trebuie sa pregatim copiii pentru realitatile competitive ale lumii adulte. Insa competitia este doar un singur aspect al vietii adulte.
Viata adulta este caracterizata de o diversitate de situatii ? uneori competitive, altele cooperative, altele creative. Copiii se pot pregati pentru viata adulta in multe feluri, inclusiv prin jocuri creative, de exemplu. Multi copii devin adulti si reusesc in viata fara nici o experienta in viata sportiva, fara sa fi facut nici un sport niciodata.
Stiintele, limbile straine, arta si muzica pregatesc la fel de bine copiii pentru viata adulta.

Cei pro-competitie spun deasemenea ca in ziua de astazi copiii sunt prea babalai si au nevoie de intarirea adusa de competitia acerba. Simplu spus, inraire.
Cu toate ca este adevarat ? in prezent multi dintre copii sunt intr-o conditie fizica saraca, se pare ca participarea, nu eliminarea este solutia cea mai promitatoare.
Joaca fizica nu trebuie sa fie competitiva pentru a avea succes, exista o multime de jocuri fizice care nu sunt bazate pe modele profesioniste.



Pentru cine atunci ?


Intrebarea devine din ce in ce mai presanta de la un an la altul. Si anume ?  Cui se adreseaza sporturile pentru copii ? ? Care este scopul ? sa se implineasca fantezii adulte sau gloria atletica ? Sau pentru a ajuta copiii ?
Asa cum este in prezent, raspunsul nu este clar.
In timp ce unele programe pun bunastarea copiilor pe primul loc, altele par a fi doar tabere ale fanteziilor adultilor.


Revistele sportive


Pana si publicatiile traditionale pro-sport incep sa recunoasca tendinta. Numarul din 18 noiembrie 2002 al revistei ? Sports Illustrated ? a realizat un articol special ? Atletul de liceu ?. Autorul Alexnder Wolff nota ca ? atitudinea de a castiga cu orice pret si prioritatile pre-profesionale se fac simtite in clasele 12 , 11  , 10 si chiar mai jos? pe masura ce antrenorii cer copiilor dedicare tot timpul anului, copii isi petrec din ce in ce mai mult timp antrenandu-se decat jucandu-se ?. El mai remarca si ?  o oarecare inclinare spre specializare ?.


Victimele suprasolicitarii


Fara a veni ca o surpriza, intensificarea miscarilor specializate duce la accidentari mai frecvente pe termen lung.
Un articol din New York Times din 2005 declara ca ?  doctorii constata o crestere a frecventei accidentarilor copiilor care se antreneaza non-stop ?. Autorul Bill Pennington, citat de cativa medici pediatrii ortopezi care remarcau o crestere a ranilor provocate de prea mult antrenament, cum ar fi fracture de stress, dezechilibre in dezvoltarea corpului, rani la tendoanele si ligamentele genunchilor, etc. Evident, copii sunt impinsi prea departe prea repede.



Solutii si alternative


Nu suntem blocati cu meniul standard al competitiei pentru copii. Exista multe alternative.
Prin mutarea punctului de interes de la competitii , spre incurajarea copiilor de a-si face singuri jocurile proprii. Sa fie lasati sa se organizeze in jocuri asa cum vor.
Folositi-va imaginatia pentru a face ceva nou, cu provocari noi.
Fiti voi un model de anti-competitie, nu ca spectator ci ca participant in miscari viguroase.
Incercati sa va expuneti la o gama cat mai variata de sporturi, atat competitive cat si necompetitive.

Cu cat mai multa diversitate, cu atat mai mare sansa sa va indragostiti de miscare mai mult si de miscari mai putin.




Aceasta comunitate sprijina PARKOUR-ul, nu COMPETITIA - antrenati-va fara rivali !