Filosofia mea in alergareDr. Nicholas Romanov
Daca vrei sa fii sanatos ? alearga
Daca vrei sa fii frumos ? alearga
Daca vrei sa fii destept ? alearga
Vechi aforism grecesc
Daca ati crezut ca titlurile mari, ingrosate din ziare sau reclamele de la televizor care va promit o sanatate perfecta, frumusete si o stare de bine, sunt o inventie a presei moderne a anilor 1900 , aforismul grecesc de mai sus ar trebui sa dezminteasca aceasta notiune.
Oamenii au cautat dintotdeauna ?pilula magica? pentru a-si imbunatatii viata, iar grecii nu faceau exceptie.
Totusi, in esenta, ei nimerisera solutia, pentru ca probabil nu exista exercitiu fizic mai simplu, accesibil si binefacator pentru oameni ca alergarea. Alergarea iti face bine, si cand este incorporata intr-un stil de viata echilibrat, te poate duce foarte departe in ceea ce priveste sanatatea, aspectul fizic si partea mentala.
Ca si civilizatie inaintata, grecii antici au fost primii ce au recunoscut importanta alergarii, pe care au reflectat-o atat in dragostea lor pentru sport cat si in arta.
Ilustratii de alergatori pe vasele grecesti demonstreaza valoarea inerenta emotionala si estectica a alergarii. Pe aceste vase elegante, artistii ilustrau tehnici corecte ale atletilor care se pregateau pentru Jocurile Olimpice, sau pur si simplu aduceau omagiu campionilor acestor Jocuri.
Indiferent de scopul lor, este sigur ca aceste ilustratii nu sunt doar exprimari ale geniului artistic. Fiind foarte detaliate in aratarea tehnicilor de alergat, ilustratiile demonstreaza clar diferentele in eforturile diversilor atleti in timpul alergarii pe distante sau viteze variate.
In mod interesant, se observa o similaritate generala a stilurilor de alergare. Fie ca se sprinteaza sau se alearga pe distante lungi, tehnica propriu-zisa de alergare este aceeasi.
Cred ca aceste similaritati nu erau doar fantaziile emotionale sau estetice ale artistilor greci. Miscarile de alergare ale atletilor pe aceste vase m-au convins ca grecii antici, intuitiv sau observational, au gasit elemente ale tehnicii de alergare, ce sunt relevante azi cum erau si acum 1000 de ani.
Uitati-va la aceste desene si veti observa clar ca toti acesti atleti alearga pe varfuri, fara a atinge solul cu calcaiul. Alergand desculti, aceasta era tehnica evidenta pentru maxima eficienta si pentru a evita accidentarile. Pentru mine, acest stil de a alerga descult si de a ateriza pe varfurile picioarelor este cel mai bun exemplu de natura corecta a alergarii...si grecii stiau asta de acum cateva secole.
Nu cred ca grecilor le lipseau cunostintele pentru a intelege esenta alergarii. Chiar daca aveau unele lipsuri in intelegerea stiintifica, grecii aveau un bun simt al realitatii, minti ascutite, si cea mai apreciata dintre virtuti, bunul simt. Ca si fini observatori ai lumii, grecii au recunoscut si apreciat armonia interactiunii omului cu natura. Cu aceasta abordare holistica, au pretuit rolul integral al umanitatii in lume. Era un timp cand puritatea gandului si actiunii erau lucruri pretuite si respectate.
Odata cu trecerea Epocii de Aur a Greciei, omenirea se pare ca a lasat aceste valori mult in urma. Pentru foarte mult timp, se pare ca valoarea alergatului de dragul alergarii s-a pierdut.
Doar odata cu reinvierea Jocurilor Olimpice la sfarsitul anilor 1800 se pare ca ne-am intors la o intelegere a acestei valori elementare a activitatii umane.
Cu toate ca atat Jocurile Olimpice cat si Maratonul Boston au avut perioada de glorie la inceputul secolului 19 , doar incepand cu anii 1960 a aparut o explozie a comunitatilor de alergatori, odata cu succesul alergatorilor din Australia si Noua Zeelanda, mai ales dupa publicarea cartilor de faimosul antrenor Arthur Lydiard. In Statele Unite, aceasta popularitate a fost declansata in 1972 de victoria olimpica a maratonistului Frack Shorter.
Alergarea nu mai era considerata o indulgenta scolastica pe care o lasai in urma odata cu sfarsitul adolescentei, ci o componenta de baza intr-un stil de viata sanatos si echilibrat.
Pe masura ce alergarea a devenit un sport al maselor, a patruns in toate aspectele societatii. Acolo unde doar un grup restrans de adulti lunatici ar fi fost surprinsi in tenesi si pantaloni scurti alergand, deodata a devenit moda de zi cu zi. Companiile producatoare de adidasi au inflorit peste noapte, devenind giganti de marketing.
Foarte multi oameni ieseau in strada pentru a participa la maratoane. Alergarea parea pregatita sa devina o religie nationala.
Odata cu trecerea primului val de entuziasti, au inceput sa apara si intrebarile evidente. Daca alergarea este atat de benefica, se intrebau oamenii, de ce alergatorii schiopateaza mereu ? Daca este bine sa alergi 30 km pe saptamana, daca alerg 60 de km pe saptamana nu o sa ma faca mai rapid ? Reversul inevitabil isi facea loc.
Pentru oamenii sedentari, imaginea alergatorului ranit, epuizat si dezabilitat era o confirmare bine venita a stilului de viata pe canapea. Mai bine ca nu m-am apucat sa alerg, isi spunea ei, uite cum poti sa ajungi mai tarziu.
In loc sa ingroape cu totul acest sport, aceasta viziune mai sumbra asupra alergarii a dus la efectuarea studiilor privind aspectele pozitive si negative ale sportului. Noua dragoste pentru alergare nu murise. In loc, asa cum se intampla cu toate marile povesti de dragoste, s-a maturizat intr-o relatie care poate dura o viata intreaga.
Cand perioada platonica s-a incheiat, dezvoltarea alergarii a primit un impuls revigorant bazat pe influentele combinate ale studiilor stiintifice si a intereselor comerciale. Cu toate ca acum exista un punct de vedere mai echilibrat, privind rolul alergarii intr-un stil de viata echilibrat, problemele au ramas, unele devenind chiar urgente.
Una dintre problemele globale ? a determina felul in care alergarea poate deveni un mijloc eficient de a deveni si ramane sanatos , a fost pusa pe agendele de lucru ale antrenorilor, doctorilor, si chiar a alergatorilor amatori.
Simplul adevar era ca odata cu cresterea in popularitate a alergatului, cresteau si frecventa si numarul accidentarilor legate de alergat.
Izolarea cauzelor accidentelor si dezvoltarea mijloacelor de a le evita a devenit subiectul multor studii. In timp ce majoritatea studiilor se centrau pe dezvoltarea unor adidasi mai performanti sau dezvoltarea unui regim de antrenament mai performant, un lucru era clar: era timpul sa se discute o problema mai importanta : daca exista, si care este tehnica corecta de alergat, acceptata universal.
Chiar daca pentru un outsider aceasta intrebare este una evidenta si perfect rezonabila, in randurile comunitatilor de alergatori, aceasta a devenit topicul multor dezbateri aprinse.
Intrebarea a fost discutata extensiv si studiata din punctele de vedere ale bunului simt, al antrenorilor si al studiilor stiintifice, si a facut subiectul multor articole, carti si dizertatii.
Insa, chiar si in timp ce acest articol este scris, nici cercetatorii, nici antrenorii nu au ajuns la un consens in ceea ce constituie tehnica corecta de alergat, cu atat mai putin cum sa o transmita mai departe.
Intr-o tabara erau cei care credeau ca alergarea este o a doua natura, si ca in principiu, oricine poate alerga. Acestia erau de parere ca tehnica corecta de alergat se formeaza odata cu experienta practica acumulata, odata cu kilometrii alergati. Am putea numi asta scoala ?presto!? de alergare. Alearga destul de mult si presto! ? vei alerga si corect.
Nu ar fi asa ceva un vis devenit realitate ?
O a doua tabara admite existenta unei tehnici corecte de alergat, si totusi afirma paradoxal :
?Nu exista nici un ideal tehnic bazat pe cercetarea stiintifica care sa se aplice tuturor alergatorilor...nici posibilitati de a evalua dispozitiile individuale pentru un anume eveniment. Postularea absoluta ca ?asta e gresit? si ?asta e corect? scot la iveala doar lipsa de informatii ale antrenorilor vis-a-vis de evaluarea tehnica...un antrenor bun ar trebui sa fie expert in teoria miscarii, si sa fie capabil sa transfere obervatii unei tehnici adoptate individual ? (Arno Nytro). In alte cuvinte, antrenorul trebuie sa gaseasca tehnica de alergare perfecta adaptata fiecarui alergator.
Daca ar fi sa iau partea uneia dintre aceste tabere, ar trebui sa recunosc ca naturii ?nu ii pasa? cum se realizeaza miscarea de alergare in relatie cu fortele gravitationale si eforturile fizice aplicate de om. Dar nu pot sa fiu de acord, pentru ca eu cred ca in natura noastra gasim indicii , ghidari si principii care ne indica metoda corecta de a executa orice activitate naturala. Accept filosofia naturii ca un intreg si exista oamenilor ca un factor cheie in natura, ceea ce limiteaza functiile noastre fiziologice si biomecanice.
Decat sa accept ori ca nu exista o tehnica corecta de alergat, sau ca acea tehnica corecta este unica pentru fiecare individ, cred ca prin studierea fortelor naturale in care noi oamenii existam, as putea gasi principiile care ar duce la descoperirea unei tehnici ideale de alergat, pentru toti oamenii, indiferent de marime, varsta sau sex.
Am inceput cu conceptul ca o fiinta umana, nascuta, crescuta si existand in campul gravitational al Pamantului, opereaza cel mai eficient intr-un anume cadru biomecanic, dictat de gravitatie. Miscarile noastre ar trebui sa fie o parte integrata al acestui mediu, unit organic cu acesta si folosind gravitatia ca sursa de energie, exersand o rezistenta minima la influentele ei.
Si invers, ineficientele si accidentarile au loc atunci cand iesim din acest cadru sau interactie organica cu fortele gravitatiei si lucram contra, decat impreuna cu gravitatia.
Puterea gravitatiei este demonstrata fie in fenomenele naturale, fie in eforturile oamenilor de a o invinge. In natura, un singur pas gresit poate cauza o avalansa si poate trimite o masa de zapada alunecand pe versantul unui munte cu viteze de 150 Km/h sau mai mult.
Pe platforma de lansare a navetelor spatiale, cu toti am vazut eforturile uriase ale navetelor in incercarea lor de a scapa de aceasta forta gravitationala.
Imaginati-va cum ar fi daca ati putea transfera aceasta forta gravitationala in momentumul vostru de deplasare.
Pentru a ajunge la o tehnica optima de alergare, cheia este sa folositi la maxim gravitatia terestra. Un alergator cu experienta ar trebui sa lucreze cu gravitatia asa cum in trecut navigatorii se foloseau de vant pentru propulsia corabiilor.
Un navigator bun se folosea de curentii de aer pentru a se deplasa , un bun alergator ar trebui sa foloseasca gravitatia pentru a capata viteza, cu un minim de impact si consum de energie.
In peste 25 de ani de studiere, invatare si antrenare a tehnicilor de alergare, m-am devotat cercetarii sursei de energie ? practic inepuizabile a Pamantului si dezvoltarii unei tehnici de alergare ce canalizeaza aceasta energie gravitationala in minim de impact, fara accidentari si cel mai important ? viteza in alergare.
Imi numesc tehnica de alergat si metoda pe care o predau ?Pose Method Of Running?
Vreau ca cei care se antreneaza dupa aceasta metoda sa fie alergatori excelenti, lucrand in armonie cu natura, bucurandu-se de fiecare pas facut, asa cum aveau obiceiul grecii acum cateva secole in urma. Cand ajungeti la acest punct, alergarea devine mai mult decat un sport, devine o parte integrata in stilul vostru de viata.
Nu va veti bucura instant de idealul grecesc de sanatate, frumusete si inteligenta, dar veti fi pe drumul cel bun.
